Între pustiu şi furtună☁☇

~Revedere 1 ~

Cu toate ca vorbeam cu Iulian, nu inseamna ca ne-am impacat sau ca l-am iertat. Inca sunt suparata pe el pana la cer. La Nicu tot nu am renuntat. Mai erau cateva zile si plecam la mare, iar. Aveam sa il revad. Eram tare fericita. Terminasem tratamentul la Sibiu si mergeam la innot. Cu cateva seri inainte de plecare am iesit sa ma plimb prin oras sa imi iau ramas bun de la locurile frumoase de acasa si de la oamenii mei. Cum ma plimbam asa singura ma gandeam la Iulian. Imi cam lipsea. Nah, nu il sun. Sunt inca suparata, nu? Il sun pe Nicu. Sa nu il sun ? Nu il sun. Ba da , imi lipseste. Am format ... 0746 sunaaa... Hai Nicu odataaa
N : - Da draga mea
T : - Ce faaaci? *nu, nu zambesc*
N : - Acum am inchis barul . Tu ce faci? *rade*
T : - Nu mai radee! Ma plimb
N : - Singura?
T : - Pai daca tu esti departe...
N : - Lasa ca nu o sa mai fiu. Cat mai ai ?
T : - 2 zile
N : - Vezi? Nu mai e asa mult.
T : - Stiam si eu ... oh uite-i pe astia. Nicu, te superi daca vorbim mai tarziu? Haii te pup
N : - Nu , ai grija de tine. Imi scrii..pusi
Am inchis . Merg inspre ei si pe zine vad ? Exact . Pe iulian. Trebuie sa recunosc ca m-am blocat pentru o clipa. Ce naiba cauta el aici ? Era la maicasa. Nu, nu , nu , nu veni inspre mine Iuliane te rog eu. Vine. Doamne ce am facut sa merit asta? Clar nu il voi lua in brate.
I : - Ce faci iubita?
T : clar ca l-am imbratisat fara sa zic nimic. Sunt imposibila. Mi-a lipsit. Okok da-mi drumul odata. Sau nu, imi place. Bine am mai vorbit noi cate ceva printre care mi-a zis ca i-a fost dor si chestii dar asta nu e important acum. Ce dragut. Se facuse tarziu so frig si trebuia sa plec acasa. M-a condus pana acasa cum facea de obicei. Am ras, a fost frumos , dar atat . Nu ne-am impacat. Clar ca nu i-am zis de Nicu si am uitat si sa ii scriu cand am ajuns dar m-a inteles. Nicule, te pup 💋