Între pustiu şi furtună☁☇

~Prieten sau dusman?~

Cat timp el e plecat, trebe sa imi umplu timpul cu ceva. Zilele treceau. Saptamanile treceau. Lunile treceau. Era Aprilie, vacanta de Paste. Mergeam zilnic in cafeneaua mea preferata de pe vremea aceea cu Teo, prietena mea cea mai buna in vremea aceea si cu Andrei (my man) . Acolo lucra un barman pe care il credeam prieten. *il notez P.* Ma imprietenisem destul de repede cu P si aveam multa incredere in el. Mare greseala, Doamne. Vorbeam aproape zilnic. Pana tarziu. Il credeam prieten, cu tiate ca Andrei imi spusese multe despre el. Intr-o zi m-a chemat la un suc, dar l-am refuzat, gandindu-ma la Iulian. Iulian era departe, printre straini. Nu prea vorbeam. Era de inteles. Lucra zilnic , avea treaba, nu avea timp de copilarii. Imi era atat de dor de el. Asteptam un semn, orice, ca sa stiu ca e bine. Intr-o seara am vorbit cu Iulian si mi-a zis ca ma va suna sa ne vedem cand o sa ma astept mai putin. Nu l-am crezut pana in ziua in care.....