~Revedere2~

80 4 0
                                    


Venise si ziua plecarii. Ca de obicei, bagaje, dus, gara, asteptat, urcat in tren, dormit. Am avut noroc cu controlorul dragut care m-a trezit la Constanta, altfel as fi dormit pana la Mangalia J. Asteptam sa il revad pe Nicu. In sfarsit aveam sa stiu care e treaba cu noi doi. Mi-a spus sa am incredere, sa il astept.... Ok, ajung la hotel. Las bagajele jos si fug la tantii Madalina sa o imbratisez. Mi-a fost dor de ea. Imi indrept privirea inspre bar in speranta de a-l vedea. Nicu nu era niciunde. N-am cazat iar tanti Mada a spus ca o sa vina Nicu mai tarziu sa ne mai aduca un fotoliu in camera. Oare unde era? Urc in camera, despahetez, fac un dus. Cand am iesit m-am impachetat intr-un prosop alb pufos si aud ca bate cineva la usa.

T: - Imediaaaattt

Deschid usa. Zambesc. Cine era in fata mea? Nicu. Cateva secunde ne-am uitat unul la altul fara sa spunem ceva. Tacerea a fost intrerupta de mama

Mama: - Cine e la usa?

Eu : - E Nicu

N: - Am venit sa va aduc patutul.

Mama : - Sigur, Intra. Tania, lasa-l sa intre, nu te mai uita asa la el. Stiu ca ti-a fost dor, dar nu-l tine pe om la usa.

Nicu radea. Ah mami, mersi ca i-ai zis asta. Ce dragut e. A vrut sa faca patul. Nu l-am lasat. I-am spus ca ne vedem cand termin. M-am bucurat mult sa il revad, chiar daca nu i-am sarit in brate. Nu stiam cum sa reactionez.... Dupa am coborat la bar sa imi iau o cafea

N : -Dar ce cana frumoasa avem

T : - Multumesc. Imi faci o cafea, te rog?

N :- Asa cum iti place ?

T : - sigur. Te rog sa si amesteci in ea.

N :- ee da, hai bine

T : Mersiii

N :- Daca e buna ma iei de barbat. Asta e cea mai buna

T : - Vedem noi J))

Între pustiu şi furtună☁☇Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum