Tăcerea pianului

c.

     E cineva. Se uită înspre mine. Simt asta. Face pași spre banca mea din colț.

     — Hei, îi aud vocea. Sunt Alex, suntem colegi, nu cred că știi, zice și râde.

De mine.
     Mâinile îmi tremură și am o senzație de transpirație. Nu pot scoate niciun cuvânt.

     — Totuși, îmi împrumuți un pix?

     Cu mâna tremurândă îi întind unul negru, fără să mă uit la el. Îi aud pașii cum pleacă. Dar senzația rămâne. O urăsc.