Tăcerea pianului

n.

     — Uite. Vreau doar să te cunosc, spuse Adam.

     „Eu nu vreau." Aş fi vrut să îi spun, dar încercam să mă concentrez să citesc „Îngerul nopții". E foarte bună.

     — Ştii, am putea să o luăm de la capăt. Bună, sunt Adam, zise zâmbind.

    Îl ignoram. Cartea îmi distrăgea atenția. În cele din urmă ar fi trebuit să plece. Dar nu făcea asta.

     — Înțeleg că am început-o cu stângul, dar poate am putea să ajungem să ne înțelegem...

     Am făcut ceva ce m-a surprins şi pe mine. Mi-am lăsat cartea pe bancă. M-am ridicat şi l-am privit în ochi fără nicio emoție. Şi. Am vorbit.

     — Eu nu vreau să te cunosc.