,,De ce trebuie să trăim aşa? De ce e nevoie de afecțiune pentru a trăi? De ce nu pot trăi singură, fără ajutorul altora?" - scrisese Alexia pe caietul ei.
"Pentru că iubirea e fericire, iar o viață fără fericire nu este decât o viață pierdută?"- răspunsese colegul ei de bancă scriind în caiet cu pixul roşu.
"Sunt fericită şi fără asta."
"Mai vedem."
Apoi colegul de bancă se întoarse la tabla plină de mâzgâlituri ale profei de fizică.
"Ce idiot! Ce are el cu concepțiile mele despre viață? În plus, el mă urăşte." -fuseseră ultimele cuvinte aşternute pe foaia caietului în acea zi.
Clopoțelul anunță nerăbdător terminarea orelor. Toată clasa Alexiei se îmbulzea pe uşa de lemn, ea rămăsese să o întrebe pe profă ceva despre problema din temă.
Alexia ieşise şi dădu cu ochii de Sebastian, colegul acela ce o urăşte şi întâmplător stă în bancă cu ea.
-Bună! începuse el discuția.
Ea se întoarse cu spatele la el şi îşi continuă drumul.
-Stai! De ce nu răspunzi? Voiam să vorbim despre...
Asta apucase să spună Sebastian până ca Alexia să dea colțul şi să dispară în mulțimea de elevi.
CITEȘTI
Ce e iubirea?
Short StoryIubirea e un sentiment sau o trăire ar spune mulți, dar eu nu cred în asta. Iubirea nu există pentru mine. De ce trebuie să fim iubiți ca să supraviețuim? Asta nu înseamnă că avem nevoie de ajutor pentru a trăi. Nu vreau ajutor. Ajutorul e pentru ce...