Ce e iubirea?

G

Era iar ora de fizică. De data aceasta, în bancă se aflau şi Alexia şi Sebastian. Se holbau amândoi la tabla plină de mâzgâlituri şterse ale profei de fizică. Nu puteau vorbi nici măcar pe caietul lor. Nu o puteau face fiindcă aveau un test. Sebastian era nelămurit. Nu ştia nimic din toate astea, pe când Alexia îl terminase deja. Atunci, Sebastian îi desenă pe o foie o floare arsă şi mai jos un mesaj, ,,O să mă ard rău dacă nu mă ajuți. Poate că tu nu ai nevoie de ajutor, dar eu am încredere că îmi vei întinde o mână."

Alexia se întoarse către el şi îi împinse uşor foaia cu testul ei.

Clopoțelul anunță plictisit sfârşitul testului, iar toți cei din clasă puseră creioanele jos. Ieşind, Sebastian o văzu pe Alexia vorbind cu o prietenă.

-Scuză-mă! Pot vorbi cu ea?

-Sigur. Pa, Alexia! Spuse fata aceea şi plecă.

-Ai o inimă mare. Nu pot să cred că m-ai ajutat! M-ai salvat! Aş fi rămas corigent fără tine.

-Nu mai spune asta! Eu nu am o inimă!

-Cum să nu ai? Eşti altruistă, bună, grijulie. Toate astea înseamnă că ai o inimă. Eu nu am. Nu pot face ce faci tu. Nu pot să îmi pese de oameni aşa cum iți pasă ție.

-Tu poți iubi! Eu nu şi îmi pasă pentru că mă pun în situația lor şi realizez că a-i ajuta ar fi cel mai bun lucru de făcut.