E

161 14 6
                                    

Din nou în clasa de fizică, din nou în bancă cu el.

"De ce e viața atât de nedreaptă? De ce trebuie să fii primul ca să obții ce e mai bun? Unde voi găsi oare acel lucru de unde am nevoie?" - aşeză Alexia cuvintele pe fila caietului ascuns în bancă.

"Pentru că dacă ar fi dreaptă nu s-ar mai numi viață. Competitiv să fii şi poți să învingi orice. Oare vei găsi vreodată răspunsuri la întrebările tale fără să te ajut?" -scrisese Sebastian cu pixul roşu.

"Dacă tot ştii să îmi răspunzi la toate întrebările atunci răspunde la asta : Oare unde voi găsi acel lucru care simt că îmi lipsește?"- răspunsese Alexia cu înfumurare.

"În iubire."

-Ce faceți voi acolo? se auzi vocea profesoarei de fizică ce tuna din celalalt capăt al clasei.

-Nimic... Răspunseră ei doi în cor.

-Da-ți-mi caietul ăla!

Alexia i-l aduse în față ruşinata că întreaga clasa le va auzi conversația.

-Înțeleg... Cei doi bârfeau despre problema pe care o facem acum! spuse profesoara făcându-i Alexiei cu ochiul. Îl felicit pe Sebastian că a găsit răspunsul la toate întrebările acestei probleme.

Cei doi se înroşiră şi se priviră unul pe altul timp de minute bune.

"Ce-ar fi să îmi laşi în pace concepțiile despre viață? Dacă m-ai lăsa în pace şi pe mine ar fi perfect. Nu mă mai băga în belele!" - scrisese ea pe pagina caietului.

"Niciodată! Ai nevoie de răspunsurile mele pentru că aparent nu poți să răspunzi la întrebările pe care ți le pui."

"NU am nevoie de nimic de la tine!"

Ce e iubirea?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum