În timpul orei dr matematică, Alexia deschise caietul şi mângâie pagina pe care scria mare ,,Eu te iubesc!". Ştia de la cine era. De la Sebastian. Se simți atât de neputincioasă. Acele cuvinte îi topiră furia şi o făcură să nu-şi mai găsească locul în bancă.

Clopoțelul anunța nerabdător sfârşitul orei, iar fata se repezi către Sebastian.

-Îmi pare rău. Înțeleg ce ai vrut să ascunzi. Am greşit. M-am înfuruat degeaba. Dar îmi poți explica ce simți pentru mine. E prea greu să înțeleg. Orice mi-ai spune nu înțeleg. Nu ştiu ce ar trebui să  simt când iubesc. Nu ştiu.

-Te iert. Să iubeşti e să ierți orice greşeala, să treci peste toate defectele şi să îl priveşti pe celălalt de parcă ar fi perfect. Să îți apară fluturi în stomac de fiecare dată când îl priveşti! Răspunse fericit Sebastian.

-Pare frumos să iubeşti.

-Este. De ce nu încerci?

-Orice aş face, nu pot. Nu am o inimă cu care să iubesc. Nu se poate.

-Mi-ai spus că ți-e teamă. Cred că asta e motivul. Trebuie să treci peste convingerile tale ca să poți iubi. Când vei găsi pe cineva care să conteze mai mult decât ideile tale despre viață vei putea să iubeşti.

Ce e iubirea?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum