Ce e iubirea?

R

-Iar tu? Ce cauți aici? Nu îmi spune că ai venit să spui că am făcut bine ce am făcut! Zise Alexia încă alergând pe scările ce duceau în livingul decorat frumos.

-Nu am venit decât să îți dau ăsta. Răspunse Sebastian trist întinzându-i caietul.

-Mulțumesc! Acum poți pleca.

Sebastian plecă cu o expresie calmă întipărită pe chip, dar chipul ascundea doar sentimentele de ură adresate acum fetei la care se gândise în fiecare seară.

Alexia smulse caietul şi urcă la etaj, în camera ei. Deschise şi reciti fiecare pagină şi apoi găsi cuvintele lui Sebastian. Nu putea crede cât a greşit. Scrise repede răspunsurile acelor întrebări şi găsi un bilet împăturit minuțios. Acolo era numărul de telefon al colegului de bancă împreună cu mesajul "În caz că ai nevoie de mine.".

Apucă telefonul de pe noptieră şi formă. Aştepta acum să răspundă. Răspunse.

*Convorbire telefonică*

-Bună! Sunt Alexia. Am nevoie de tine.

-Nu mi se pare aşa.

-Haide, Sebastian! Eram furioasă pe tot ce s-a întâmplat şi am manifestat asta pe tine. Nu sunt supărată pe tine ci pe mine. Nu am putut să îmi recunosc vina şi acum sufăr. Sufăr că te-am supărat.

-Bine... Şi ce vrei să fac ca să te ajut?

-Poate vii la mine azi?

-Ma mai gândesc.