Hanul Ancuței - Mihail Sadoveanu

Haralambie

Cu ulcica-n stânga, comisul Ionita îsi mângâie cu doua degete de la mâna dreapta mustatile rusinate. Dregându-si vocea, se pregati sa înceapa o povestire mai strasnica si mai minunata decât cea cu iapa lui Voda. Atunci cu mare dragoste si placere s-a ridicat din coltul lui calugarul cel care venea de la munte, si, cumpanindu-si oala în dreptul barbii, a slobozit cuvânt. Pâna într-acea clipa tacuse si se îndeletnicise cu oala si mai nu-l vedeam din barba. Acum ne întoarseram cu mirare catra el.

- Vrednici crestini si gospodari, a început cuviosia sa, si dumneata, cinstite comise Ionita de la Draganesti! Sa ma iertati ca eu pâna acuma am tacut. Am urmat unei învataturi filosofesti; si ceream în tacerea mea a pretui bunatatea vinului. Noi, acolo, sus, sub stâncile Ceahlaului, numai cât visam la viata dulce de la podgorii. Cu afine si cu zar nu ne putem veseli, iar ursii nu fac cumatrii, caci înca n-au primit luminatul botez. Asa eu, ducându-ma din porunca egumenului nostru la sfânta Mitropolie si din râvna mea vrând a ma închina la biserica marelui mucenic Haralambie, am facut popas între dumneavoastra; si dupa ce mi-am legat calul de belciug, jupâneasa gazda a ales si pentru mine o oala noua, care a fost mai mare si mai frumoasa; si mult s-a bucurat sufletul meu între frati si întru veselie. Am ascultat si lautari si nu mi-am astupat urechile. Ci pentru pacatele mele va fi si iertare de la Acel carele are multa mila. Deci am crezut ca se cuvine sa ma ridic si eu si sa va cunosc pe toti dupa faptele si vorbele dumneavoastra. si-am ascultat cu mare mirare ce-ati spus s-ati povestit. si-ntai pentru dumnealui comisul Ionita vreau sa-nchin, si pentru iapa domniei sale...

Graind acestea, calugarul a saltat oala, sorbind, si si-a astupat ochii, iar când a coborât-o, comisul a ciocnit cu el:

- Îti multamesc, parinte, si-ti sarut dreapta, a vorbit razasul. Dupa cuvânt se vede ca ne esti frate. Care-i numele cuviosiei tale?

- Numele meu întru Hristos e Gherman, cinstite comise, - a raspuns calugarul; si eu din munte acu ma cobor întâia oara în viata mea si ma duc la târgul Iesilor. Iar când m-oi întoarce înapoi la schitul nostru, am sa fac o rugaciune si pentru sufletul domniei tale. Numai înainte de a-ti începe dumneata istorisirea, sa îngadui sa închin un strop si pentru mos Leonte, care sede aici la dreapta mea ca un batrân prea întelept. Eu vad ca dumnealui cunoaste semnele vremii si crugul lunii si al stelelor si poate ceti în zodii. E om învatat si tine minte de demult. si cu toate ca nici eu nu-s tânar, dar înaintea lui ma dau batut si ma-nchin cu sanatate!

Ridicându-se, mos Leonte a ciocnit oala, a multamit s-a sarutat dreapta parintelui Gherman.

- s-a mai ramas si pentru altii, a grait iarasi monahul. Se cuvine a mai sorbi din rodul pamântului s-al soarelui si pentru mos Zaharia, fântânarul. Apa pe care-o scoate el la lumina cu mare mestesug nu-i asa de gustoasa ca vinul, dar e mai sfânta si mai placuta lui Dumnezeu. Noi oamenii suntem pacatosi si ne îndeletnicim si cu altele. si mai închin si pentru badea Gheorghita, vatavul de carausi al cneazului Cantacuzin: am înteles ca-i om sagalnic si cânta din fluier. si pentru mesterul Ienachi coropcarul, care duce-n laditile lui lucruri usoare si de mare pret: bucurii de fata mare. si dupa ce m-am plecat catra toti si i-am binecuvântat, vazând ca a mai ramas în fundul oalei ce-i mai dulce, ma-ndrept si catra gazda. De la Ancuta ne vin toate bunatatile si când râde spre noi ca acuma, arata flori de lacramioare, si-mi aduc aminte de primavara. Ma-nchin si la cinstita fata dumnisale! - si catra toti ceilalti ma-nchin ca la codru verde! - a sfârsit parintele Gherman si a sorbit cel din urma strop din oala. Apoi s-a asezat la locul sau.

Pentru toate aceste închinari, noi ne-am bucurat. Dar mai bucuros decât toti s-a aratat comisul.

- Prea cuvioase parinte Gherman, a vorbit el, tare sunt doritor sa aflu din ce parte de tara ai pornit cuviosia ta si pentru ce treburi te duci la târgul Iesilor.