Michael Jackson - The King Of Pop

Billie Jean

Melodia "Billie Jean" este un cântec R&B dance-pop, compus de Michael Jackson . Este cel de-al doilea single de pe albumul Thriller .

A fost lansata pe data de 2 ianuarie 1982 de către casa de discuri Epic Records.

Lui Quincy Jones, producătorul de la acea vreme, nu i-a plăcut melodia şi s-a ciondănit destulă vreme cu Michael ca să n-o includă pe album, până la urmă voinţa artistului a avut câştig de cauză, iar de aici încolo toată lumea ştie ce s-a întâmplat, de unde rezultă că încăpăţânarea e foarte bună uneori - mai ales atunci când beneficiezi de geniul şi de aptitudinea de vizionar de care Michael a avut parte din plin.

Cântecul, care străluceşte mai ales prin ritmul grav al başilor şi prin sunetul vocal denumit „hiccup" (care se aude ca un icnet), a fost mixat de 91 de ori de către Bruce Swedien, până când a ieşit capodopera de care ne bucurăm de 27 ani încoace. Citat ca fiind unul dintre cele mai revoluţionare cântece din istorie, Billie Jean a primit discul de platină în 1989. Premiat de numeroase ori (printre care două premii Grammy, un premiu AMA şi admiterea în Music Video Producers Hall of Fame), cântecul, laolaltă cu videoclipul său, au avut o contribuţie majoră în faptul că „Thriller" a devenit cel mai bine vândut album din toate timpurile.

Michael Jackson povesteşte în autobiografia „Moonwalk" că a compus Billie Jean cu gândul la fetele groupie pe care le întâlneau el şi fraţii lui în perioada Jackson 5. „Nu a existat Billie Jean. Fata din cântec este o sinteză a persoanelor care i-au asaltat pe fraţii mei de-a lungul anilor. Nu am putut niciodată să înţeleg cum puteau acele fete să spună că purtau copilul cuiva când ştiau bine că nu era adevărat."

A ştiut, încă în timp ce scria melodia, că va fi un succes. „Un muzician recunoaşte un material de succes. Simte că totul e la locul lui. Te împlineşte şi te face să te simţi bine. Asta e ceea ce am simţit eu la Billie Jean. Ştiam că va fi grozav, atunci când l-am scris."

Lui Quincy Jones nu i-a plăcut deloc demo-ul, nu l-au impresionat başii, şi a considerat că Billie Jean e prea slabă ca să facă parte din colecţia pentru album. Când Quincy Jones i-a spus că trebuie să renunţe la primele 29 secunde de intro, Michael nu a fost de acord: „Dar tocmai ăsta e farmecul melodiei! Este exact ceea ce mă face să vreau să dansez!" Iar, dacă Michael spune „asta mă face să vreau să dansez", atunci toată lumea trebuie să tacă şi să facă aşa cum hotărăşte el - povestea Jones.

O altă idee de-a lui Jones a fost să schimbe titlul, din Billie Jean în „Not My Lover". Michael a fost decis să păstreze titlul ales de el şi a cerut să fie menţionat ca şi co-producător. În plus, a considerat că demo-ul suna exact ca produsul final şi că, pentru chestia asta, merita să primească drepturi de autor într-o cotă mai mare decât se inţeleseseră iniţial. Jones a refuzat ambele solicitări ale lui Jackson şi toată treaba a fost lăsată baltă pentru câteva zile. Aşadar, neica Jones s-a străduit cât a putut să aducă modificări melodiei, oricât de mici, care să-i justifice un onorariu mai consistent, dar probabil că pe atunci nu prea ştia cu cine avea de-a face :) Avea în mână oul de aur şi a crezut că-l poate învârti pe degete; dar spre ghinionul lui, oul avea personalitate şi ştia exact cât valorează :)

După ce, în sfârşit, şi-au rezolvat divergenţele, Michael Jackson şi-a înregistrat toată partea lui, inclusiv dublurile, într-o singură şedinţă.

Iată ce povesteşte Bruce Swedien despre înregistrările pentru Billie Jean:

Când a venit vremea să mixez „Billie Jean", pentru mine a fost o treabă ca oricare alta. Indiferent că lucrez cu Michael, Quincy, Rod, Jennifer şi aşa mai departe, am libertate creativă totală în ceea ce priveşte sunetul. Cu alte cuvinte, sunt lăsat singur atunci când trebuie să mixez. Mixajele mele pot să dureze ore, zile sau chiar săptămâni. Pur şi simplu consider că un mixaj nu e gata decât în momentul în care se află pe disc, gata de a fi vândut. Aşa că am mixat la Billie Jean vreo două zile. Am făcut primul mixaj, mă apucasem de mixajul numărul 2 şi mi-am zis că melodia era criminală! I-am chemat pe MJ, Quincy şi Rod (Temperton) şi le-am pus să asculte mixajul 2. Le-a plăcut la nebunie! Dansau cu toţii; peste tot erau numai zâmbete! Apoi Michael s-a strecurat afară din camera de control şi mi-a făcut semn să-l urmez. Şi mi-a spus în şoaptă: „Te rog, Bruce; e perfect, dar dă basul un pic mai tare şi mai fă un mixaj, te rog..." I-am răspuns: „OK, Smelly, nicio problemă." Pe vremea când înregistram „Off The Wall", Quincy l-a poreclit „Smelly" pe Michael pentru că, atunci când îi plăcea o bucată dintr-o melodie sau o anume bătaie, în loc să-i spună „funky", el îi spunea „smelly jelly". De asemenea, Michael nu înjura; iar când simţea nevoia să folosească un cuvânt urât spunea simplu „smelly". Şi aşa i-a rămas numele. Când m-am întors în camera de control ca să dau basul un pic mai tare pentru Michael, Q m-a tras într-un colţ şi mi-a zis" „Te rog, adaugă puţin praf de usturoi pe tobe. Doar un pic!!" Aşa că m-am întors la treabă şi am adăugat ce mi-a cerut Q. Doar un pic! Aşa am ajuns la mixajul cu numărul 91 pentru „Billie Jean". Aveam o stivă de casete până aproape de tavan! Când au ascultat mixajul cu numărul 91, toată lumea a zâmbit; dar Quincy avea una din privirile acelea ciudate ale lui. Mi-a spus: „Ştii, Svensk, am putea să ascultăm una dintre versiunile mai vechi?" Mi-a sărit inima, pentru că eu ştiam că primele mixaje erau dinamită! Apoi Quincy a spus: „Hai să ascultăm mixajul 2." Aleluia! Eu iubeam mixajul 2! Am ascultat împreună mixajul 2. Ei bine, iată cum stă treaba. Când „Thriller" a fost lansat către lumea întreagă de către Epic Records, conţinea mixajul 2 pentru „Billie Jean". Iar single-ul „Billie Jean" este tot mixajul 2!