Michael Jackson - The King Of Pop

Smooth Criminal

Smooth Criminal este cel de-al șaptelea single lansat de către Michael Jackson de pe albumul Bad, lansat în anul 1987. Melodia are un ritm alert, iar versurile au fost scrise de către Michael.

Melodia a fost lansată ca single pe 24 octombrie 1988 și a ajuns pe locul 7 în topul Billboard Hot 100. A fost relansată pe 10 aprilie 2006, ca o parte din Visionary: Video Box Singles. Relansat, single-ul s-a clasat pe locul 1 în Marea Britanie.

Cântecul este format dintr-o linie melodică în ritm alert amestecată cu versurile lui Michael Jackson despre o femeie pe nume Annie care a fost atacată în apartamentul ei de un criminal. Melodia este coloana sonoră principală a filmului din 1988 al lui Jackson, „Moonwalker". Single-ul s-a vândut în peste 7,5 milioane de exemplare.

Smooth Criminal reprezintă piesa centrală din musical-ul „Moonwalker", în care Michael Jackson încearcă să strice planurile unor traficanţi de droguri care urmăresc să-i transforme pe toţi copiii în nişte dependenţi fără voinţă şi uşor de manipulat. Interesant este faptul că numele şefului mafioţilor (personaj interpretat de Joe Pesci), Frankie Lideo, este o anagramă a numelui managerului lui Michael din acea vreme, Frank Dileo, căruia îi plăceau rolurile de gangsteri.

Smooth Criminal a fost prezentat intr-un clip de zece minute în care melodia este diferită faţă de cea din album: ritmul e puţin diferit, apar câteva versuri noi, şi durează mult mai mult. Videoclipul difuzat la televizor durează însă numai patru minute, fiind o variantă mult prescurtată (eu aş zice, mutilată de-a dreptul Smooth Criminal a fost prezentat intr-un clip de zece minute în care melodia este diferită faţă de cea din album: ritmul e puţin diferit, apar câteva versuri noi, şi durează mult mai mult. Videoclipul difuzat la televizor durează însă numai patru minute, fiind o variantă mult prescurtată (eu zic ca au stricat melodia) a celui iniţial.

Un tip intră într-un club de noapte din perioada interbelică, botezat „Club 30s" şi aflat într-un subsol. Brusc, toată lumea încremeneşte, ochii sunt aţintiţi asupra lui şi fiecare îl studiază în felul său: bărbaţii sunt în gardă, femeile sunt interesate. Cu un gest, tipul îşi duse mâna la şold şi se aud pistoale armându-se. Dar omul nostru nu e înarmat. Scoate din buzunar o monedă şi o aruncă nonşalant spre capătul opus al încăperii, fix în tonomatul care începe să cânte. Atmosfera reînvie dintr-odată şi toată lumea începe să danseze. Aflându-ne în perioada gangsterilor şi a prohibiţiei, versurile sunt bine ancorate în ambianţă.

Doi indivizi se ceartă pentru o fată, iar Michael intervine, suflându-le fata de sub nas şi lăsându-i cu buzele umflate. Secvenţa cu pariul pare desprinsă din perioada de glorie a musical-urilor. Întreg videoclipul emană amuzament, deşi subiectul e unul dur. Michael nu se dezminte, tratând cu ironie fină şi cu eleganţa care îi e atât de caracteristică, teme şi personaje extrem de serioase. În cazul de faţă e vorba despre lumea gangsterilor şi lucrul acesta devine cu atât mai evident, dacă ne gândim că melodia fusese iniţial intitulată „Al Capone". „Bătaia" dintre Michael şi ceilalţi se desfăşoară în acelaşi stil de musical, transformând vechiul conflict western care se finaliza cu distrugerea localului, într-un joc dansant, punctat de preocuparea pentru soarta lui Annie, în care sunt antrenaţi, până la urmă, toţi cei din club.

De ce fata se numeşte Annie? Se pare că în SUA, cei care urmează cursuri de prim-ajutor sunt învăţaţi că mai întâi trebuie să se asigure că victima trăieşte, aşa încât sunt îndemnaţi să strige la manechin: „Annie, Annie, eşti ok?" înainte să înceapă manevrele de resuscitare sau respiraţia artificială. Annie este numele cu care americanii au botezat manechinul pe care învaţă să acorde primul-ajutor, în stilul lor propriu, la fel cum celor a căror identitate este necunoscută le spun Jane (sau John) Doe. Dacă luăm în considerare versurile strofei a doua, în care Michael vorbeşte despre resuscitare, şi, nu în ultimul rând, dacă ne amintim că lui îi plăceau jocurile de cuvinte, această explicaţie pare destul de plauzibilă.