Vino, descopera-ma! (BTS fanfic)

Ii apartin?

„O nu, e aici". 

Toate se ridicara in picioare. Un fulger orbitor strabatu cerul si fetele il puteau vedea la usa balconului: o aratare ce parea a fi un zombi pe jumatate descompus, cu pete de mucegai pe oase. Muschii abia stateau lipiti pe oasele scheletului si mici fragmente de piele i se clatinau in vant, aproape desprinse de pe carnea putreda. Avea doar un ochi in orbite, celalalt fiind deja descompus, iar pe cap se puteau observa cateva fire de par ce semanau cu firele de ata ale unei bluze rupte. Imediat ce fulgerul inceta sa lumineze incaperea, scheletul disparu in intuneric.

Toata lumea incepu sa tipe. Adara impietrise pe pat.

- Ce... Ce ai de gand sa faci? sopti ea ingrozita.

"- Tie nimic. Inca am nevoie de tine, mica Ada."

In tipetele stridente nimeni nu reusea sa se inteleaga cu nimeni. Daria ajunse la intrerupator si aprinse lumina. Toata lumea se calma si privi in jur. Daria ofta usurata si facu un pas in fata, dar calca in ceva umed si cald. Isi lasa speriata privirea in jos si incepu sa tipe. Cecile zacea pe podea, intr-o balta de sange. Fata ii era mutilata de un fel de gheare imense ce se intindeau pana pe piept si ieseau in spate, unde i-au rupt de tot coloana. Toata lumea ramase socata. Adara sari de pe pat, lua telefonul si suna pentru o ambulanta. Daria incepu din nou sa tipe, apoi lesina. Mai tarziu in acea seara, in timp ce salvarea lua ce a mai ramas din Cecile si politia inconjura casa, Daria si Adara stateau de-o parte si priveau totul.

- Sa fi fost Midnight? intreba Daria cuprinsa de ganduri.

- Nu stiu... cat era ceasul? intreba Adara.

- In jur de ora 12, dar nu era 00:00.

- Oricum legenda spune ca poate ucide doar in vis, nu-i asa? Nu putea fi el!

"Legenda e gresita!" auzi ea din nou vocea lui Midnight rasunand in capul ei.

In timp ce fetele discutau, un politist se desprinse de grupul sau si le zari pe cele doua. Le privi cu atentie si o observa pe Adara.

- Fata aceea nu a fost cumva interogata pentru incidentul din padure? gandi politistul cu voce tare ridicandu-si o spranceana si scarpinandu-si barbia usor aspra.

Isi scoase un pix si un carnetel, isi nota ceva in acesta, ii arunca o ultima privire Adarei, dupa care se retrage in liniste si se alatura colegilor sai. 

                                                                                               ***

Inca 12 zile incheiate cu crime. Adara simtea ca innebuneste. Midnight incetase sa ii mai vorbeasca. Nu facea nimic altceva dicat sa-i arate crimele, ducand-o la locul faptei in fiecare noapte. Nu putea face nimic. De atatea ori se chinui sa omoare fiara imensa ce pur si simplu schingiua bietele suflete, dar degeaba. Era doar un fum, ce se dizolva cand il atingea.

Vineri dimineata atmosfera era tensionata in sala de clasa. Doar 13 elevi ramasi. Se sunase. Erau in pauza, dar nimeni nu indraznea sa iasa afara. Adara ofta, se ridica din banca si isi insfaca rucsacul. Daria incerca sa o opreasca, dar degeaba. Pur si simplu o lua la fuga spre usa. O deschise, iesise din clasa,  trantise usa in spatele ei si alerga spre curte.

In curte, nimeni nu indraznea sa faca prea mare galagie. Pana si cei mai mici se jucau in liniste deplina. Bruneta ofta indreptandu-se spre iesire. Privea trotuarul uscat. Se gandea la felul cum murira prietenii ei. 

 Brusc se izbi de cineva.

- Ai grija pe unde... isi ridica privirea si incremeni.

In fata ei, cu gluga in cap, un par lung putin deasupra umerilor, gri si ciufulit, cu o privire amenintatoare si cu mult superioara, mai inalt ca ea cu cel putin 25 de cm, un baiat statea ranjind amuzat.

- Buna, Ada, spuse el aplecandu-se spre ea, lipindu-si fruntea de a ei si privind-o in ochi.

Adara recunoscu ochii rosiatici.

- M... Mi... se balbai ea.

El ranji satisfacut aratandu-si dintii ceva mai ascutiti decat era normal. Se puteau vedea vag cateva firicele de sange pe caninii sai.

Adara facu un pas inapoi speriata.

- Asa ma intampini, draga mea prietena? spuse el provocator.

Adara inghiti in sec. Singurul lucru pe care il facea era sa se uite la cel ce i-a ucis prietenii si colegii de clasa.

- Nu eu ti-am ucis colegii, ci tu! zise el, indreptandu-si aratatorul catre nasul ei. Adara ii privi degetul cu ochii incrucisati, gest ce starni amuzamentul baiatului.

- E... Eu? rosti Adara printre dinti.

- Dap! Imi apartii.

- Pardon? Stai, despre ce vor-

Dar Midnight o ocoli, facu cinci pasi si se opri brusc. Erau spate-n spate.

- A, da! Ne mai vedem, colega! dupa care Midnight se retrase usor disparand in lumina zilei intr-un fum rosiatic.