Vino, descopera-ma! (BTS fanfic)

Priveste in sus

- Adara! Te rog, ajuta-ma! o aud pe Daria cum tipa disperata in timp ce trupul ei este smucit de pe sol de un fum gri-cenusiu.

Inca o data stau si privesc neputincioasa cum o persoana draga mie este gata sa fie ucisa cu cruzime. Neputand sa-mi misc niciun oscior din locul ce-mi confera o priveliste mult prea detaliata a situatiei, imi las privirea sa cada in pamant si simt cum durerea in gat devine insuportabila dand drumul a siroaie de lacrimi sa cada pe pamantul secetos.

- Imi pare rau, soptesc pentru mine si sentimentul de disperare ma acapareaza. Imi inchid ochii inclestandu-mi pumnii si expir tot aerul cumulat in plamani incercand sa accept tot ce se intampla si sa ma calmez, insa efortul meu este in zadar. Tipetele deveneau din ce in ce mai stridente, pana cand brusc se facu liniste iar piciorul meu stang este mangaiat de un lichid cald si placut. Inghit in sec si imi deschid ochii, un suras melancolic parasindu-mi buzele cand il vad patat cu sangele prietenei mele, si imi ridic privirea spre norul cenusiu. O rafala de vant face contact cu fata mea dandu-mi la o parte suvitele rebele ce se odihneau pe chipul meu. "Priveste in sus" aud o soapta feminina si imi ridic privirea spre cer zarind conturul fin al unei fete pe care se deschid incet doi ochi imensi, proeminenti: unul albastru, exact aceeasi noanta ca a ochilor mei, si unul violet deschis cu o usoara tenta de cenusiu spre exteriorul irisului. Ce-i asta? soptesc din nou pentru mine iar brusc totul devine negru.

M-am invartit in cerc de cateva ori, insa nu era nimic. Niciun sunet, nicio culoare, niciun sentiment. Doar negru. "Priveste in sus", aud din nou acea voce feminina si imi ridic din nou privirea, un licurici zburand in cerc deasupra capului meu. O dorinta ciudata de a-l atinge ma cuprinde, asa ca imi ridic mana stanga si intind degetul aratator, licuriciul asezandu-se pe el. Simt o intepatura puternica si brusc imi deschid ochii si ma ridic in fund. Respiram greu iar cateva picaturi de transpiratie imi acaparau chipul. Imi duc privirea in jos si ma uit la mainile mele. Dupa cum am crezut, aveam o bubita rosiatica pe aratatorul mainii stangi. Un oftat zgomotos imi scapa printre buze si eram gata sa ma las sa cad pe spate, cand aud telefonul vibrand. Imi indrept cu nonsalanta atentia spre noptiera si iau telefonul observand ca am un mesaj de la Suga. 

Suga... A spus ca va avea nevoie de mine doar pana ce-si va recapata forma umana... A spus ca nu voi mai fi nevoita sa vad cum cioparteste si schingiuieste bietele trupuri... A spus ca crimele vor inceta... A spus ca nu va mai ucide si ca nu imi voi mai pierde prietenii... A spus ca de acum va incerca sa fie o persoana normala... A spus ca imi va fi alaturi... Atunci de ce? De ce s-a intors Midnight? De ce m-a dus pe acea stanca desertica? De ce a ucis-o pe Daria? De ce am simtit o prezenta ciudata? De ce am auzit o voce feminina? 

Simt cum o lacrima fierbinte imi umezeste obrazul si inspir adanc, expirand apoi puternic. Imi duc mainile la tample si le masez usor incercand sa imi revin.

Mi-e teama! Mi-e teama ca imi voi pierde cea mai buna prietena, ca o voi pierde pe Daria. Nu vreau sa o pierd, ea si Yeji sunt totul pentru mine. Imi ascund chipul in maini incepand sa plang. Plangeam de ciuda; de ciuda ca as putea sa-mi pierd cei mai buni prieteni, fratele si chiar parintii, iar eu nu puteam decat sa privesc cum isi pierd dulcele sange in timp ce eu imi vars neputincioasa lacrimile amare...  

O vibratie usoara ma face sa imi despart palmele de chip si sa privesc din nou telefonul: alt mesaj de la Suga. Imi trag nasul stergandu-mi lacrimile, deblochez telefonul si citesc mesajele:

"Ne vedem la capela liceului inainte de ore, te astept!" 6:43

"Inca dormi, putoare?" 6:56

Zambesc fara sa vreau cand citesc ultimul mesaj si ma grabesc sa ii raspund:

"Ce sa spun, domnul matinal. Ne vedem acolo!"

Imi lovesc usor obrajii cu podul palmelor, ma ridic din pat si ma grabesc sa imi fac rutina de dimineata pentru a nu-l lasa prea mult sa astepte. 

Odata imbracata, sterpelesc ghiozdanul de pe podea, ies din camera, cobor scarile doua-cate-doua si ies val-vartej din casa. Mergeam cu pas alert iar muschilor mei nu le prea convenea, insa eram prea ingandurata pentru a mai simti vreo durere fizica. Daca Daria nu ma va recunoaste azi? Daca nu va vrea sa ne imprietenim? Daca o voi pierde? Stai! Am cunoscut-o pe Daria prin intermediul lui Yeji, sau pe Yeji prin intermediul Dariei? Oare o voi pierde si pe Yeji? Daca nu le voi mai vedea niciodata? Nu, asta e prostesc, suntem in aceeasi clasa ce naiba! Tip usor stresata si imi ciufulesc nepasatoare parul, tinandu-mi mainile fixate pe scalp si grabind pasul, insa ma lovesc de un piept tare si cad pe spate. Imi scutur capul si imi indrept atentia spre barbatul in care tocmai intrasem.

- Priveste in sus cand mergi pe strazi aglomerate, pitico! spune acesta un pic nervos si pleaca mai departe, fiind nevoita sa ma ridic singura. 

- Ce nepoliticos, soptesc pentru mine si merg mai departe spre liceu.

"Priveste in sus", iar replica asta. Ce naiba era cu vocea aia feminina? Si ochii aia, erau atat de ciudati... Trebuie neaparat sa ajung la liceu si sa-i vorbesc lui... Midnight? Legenda... Am uitat complet de ea! Daca tin eu bine minte, legenda spunea ca ma va folosi pana in momentul in care el decide ca viata mea se incheie. Crimele pe care le visam aveau loc doar cand era in chip de lup, iar cand era un zombie descompus ma puteam misca in vis. Suga a revenit la forma sa initiala de mult, totusi aseara nu m-am putut misca de pe loc. Oare mi se apropie sfarsitul? Are de gand sa ma ucida? Sau ii va ucide pe toti cei dragi mie, pana la ultimul, dupa care imi va veni randul?

- Gata, stiu! Cred ca vrea sa-, insa momentul revelatiei mele supreme este intrerupt de un cos de gunoi in care tocmai am intrat. 

Incerc sa ies de acolo amintindu-mi dintr-o data numele tuturor apostolilor, sfintilor si bisericilor si imi masez zona lovita boscorodind niste injurii. Privesc mai atent si observ ca am ajuns la liceu, asa ca ma grabesc spre capela. Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare si simt o durere destul de nasoala in zona muschilor. Eh, acum chiar se simte efectul miscarii asupra corpului meu de 45 de kg, ar trebui sa ma apuc de alergat.

Ajunsa in fata capelei inspir adanc aerul incarcat cu oxigen in plamani si expir puternic dioxidul de carbon din corp. Repet procesul de cateva ori simtind cum ma calmez iar respiratia mea incepe sa-si rea ritmul normal de 18 respiratii pe minut, deschid usa capelei si intru in slow motion inchizand usa in urma mea. Odata usa inchisa, s-a dus singura sursa de lumina din incapere. Din nou totul era negru in jurul meu, iar asta ma facea sa ma panichez usor. "Relaxeaza-te si inainteaza usor", aud vocea lui Suga in capul meu si inaintez cu o usoara nesiguranta. Ma simteam ca si cum as merge degeaba, ca si cum as merge pe o banda de alergat in intuneric total. Era o senzatie foarte creepy, insa intr-un fel ciudat placuta. "Opreste-te si priveste in sus" aud din nou vocea baiatului, de data asta mult mai tare si ma opresc. Iar replica asta...

- Daca replica asta e un apropo la faptul ca sunt scunda, te iau de coada si te-, insa din nou sunt intrerupta in mijlocul frazei simtindu-i mana pe barbia mea. Cu o mana imi cuprinde abdomenul pe la spate, iar cu cealalta ma indeamna sa-mi ridic privirea. Fac intocmai si raman fara grai, auzindu-l cum chicoteste usor.

- Iti pare cunoscut?