Vino, descopera-ma! (BTS fanfic)

Papusa dracului

Inima incepu sa-mi bata mai ceva decat a unui iepuras dupa o cursa de 100 km. Stateam si imi roteam ochii in cap ca proasta incercand sa formulez un raspuns, insa nici nu stiu ce sa ii spun. Tresar cand ii simt mana rece pe umarul meu dezgolit si instinctiv imi indrept atentia catre el. Avea acea privire caracteristica lui, aceea care zice "I don't give a fuck". Doar ca, ceva era diferit si nu imi pot da seama ce.

- Adara!

Tresar din nou cand imi rosteste numele.

-Iesim sau nu? ma intreba din nou un pic deranjat.

Vocea sa era mai joasa decat de obicei si puteai simti foarte clar sictirul cu care se imi vorbea. Ma uit in jos incercand sa gasesc o scuza suficient de buna cat sa-l conving ca sunt extrem de ocupata maine, insa capul meu era gol. Adevarul este ca, chiar nu am nimic mai bun de facut, insa nici sa iesim doar noi doi, SINGURI, nu mi se pare o idee buna. Tresar pentru a treia oara in ultimele secunde cand ma prinde de incheietura mainii stangi si ma indeamna sa-l privesc in ochi. Acei ochi rosii lipsiti de vlaga si invaluiti de dorinta de a ucide, ochii lui Midnight. S-a apropiat brusc de fata mea, distanta dintre noi devenind milimetrica iar eu inrosindu-ma instant. Imi smulg incheietura din stransoarea lui si ma intorc cu spatele la el punandu-mi mainile pe obraji.

- De ce reactionezi asa?

Inspir adanc si expir parfumul de bujori din camera mea si imi indepartez usor mainile intorcandu-ma din nou cu fata spre blond. Brusc imi veni o idee: vechea scuza cu "am ramas in urma cu temele" sigur va functiona.

- Pai, vezi tu, maine nu se poate pentr-

- Nici sa nu te aud! Mi-ai promis acum ceva timp ca ma meditezi la biologie, asa ca sa nu te prind ca bagi scuze!

- Asta e tot? spun mai mult pentru mine, insa sunt sigura ca ma auzit. Adica, eu... a-

- Las-o balta! Ne vedem maine la Cafeneaua Literara la 12, sa nu intarzii!

Acestea fiind spuse, imi arunca o ultima privire zambind in coltul gurii inainte de a parasi incaperea, lasandu-ma singura.

- Aish daca stiam ca asta e tot nu mai faceam tot spectacolul asta, spun scarpinandu-ma in cap si scuturandu-l pret de cateva secunde, pana simt ca ametesc si ma opresc incercand sa ma indrept spre dulap pentru a-mi cauta pijamalele.

Sincer, nici nu stiu de ce am reactionat asa. Adica, dupa cum am mai spus, nu imi displace insa nici atrasa de el nu sunt, totusi gandul de a merge la o intalnire cu el imi dadea fiori pe sira spinarii. Asta, sau faptul ca stateam in fata lui doar intr-un prosop care putea sa alunece oricand. Da, clar asta e.

Ma schimb in pijamalele mele rosii cu vacute primita de la Jungkook drept cadou intarziat de ziua mea si ma arunc in pat luandu-mi telefonul in mana si deschizandu-l. 8:40 pm. E inca devreme, asa ca hotarasc sa cobor in sufragerie si sa ma uit la un film.

***

Sunt trezita de sunetul scos de telefonul meu care ma anunta ca am primit un mesaj. Il iau de pe masuta din fata canapelei si il deschid, aparandu-mi pe ecran numele lui Jungkook.

"- Hello, scuze daca te-am trezit. Voiam doar sa te anunt ca nu vin acasa in seara asta, asa ca nu ma astepta!"

Tastez rapid un "Ok", trimit mesajul si inchid telefonul aruncandu-l pe cealalta parte a canapelei. Pfff nici nu stiam ca sunt singura acasa. Dau sa ma ridic de pe canapea si sa merg spre dormitorul meu, insa nu apuc sa fac doi pasi caci aud soneria.

- Ce zebzec nu are somn la ora asta? soptesc mai mult pentru mine indreptandu-ma spre usa si ma uit pe vizor, insa nu vad pe nimeni. Ok, deja ma iau transpiratiile... Deschid usa si scot capul afara cu incetinitorul, uitandu-ma in stanga si-n dreapta. Nu vad nimic neobisnuit, asa ca imi fac curaj si deschid usa larg. Inaintez putin pentru a vedea mai bine, insa ma impiedic de ceva. Ma uit in jos si un tipat ascutit imi scapa printre buze cand vad ca la picioarele mele zace o plasa din care iese un picior de papusa. Jungkook, daca tu esti in spatele chestiei asteia, sa stii ca nu e deloc amuzant! tip din toti plamanii avand lacrimi in ochi, fiind constienta ca mama si Jungkook sunt singurii care stiu de teama mea de papusi. Incep sa plang si mai tare cand imi dau seama ca nu raspunde nimeni, trantesc usa incuind-o si alerg pe scari pana in dormitor.