Adara's Pov.:
- FUCK! tip sarind de pe scaun cand fata isi deschisese dintr-o data ochii, ecranul devenind usor usor negru.
Un cor de rasete umplu incaperea, acum luminata de becurile laterale din cinematograf. Privesc in jur observand ca toti ochii sunt atintiti pe mine. Imi acopar gura, stanjenita, si ma asez inapoi pe scaun punandu-mi geaca in cap incercand sa scap de situatia jenanta in care tocmai intrasem, insa cineva mi-o trase de pe fata si ma fortat sa il privesc. Erau Jimin si Yeji, abtinandu-si cu greu rasul. Le-am aruncat o privire incruntata, le-am smuls gecuta din maini si m-am repezit spre iesire.
- Dada, stai usor! striga Jungkook.
Mi-am dat ochii peste cap deranjata intorcandu-ma si uitandu-ma la ceilalti cu indiferenta.
- Ce?
- De ce te-ai speriat asa? intreba Daria.
Mi-am mutat fara sa vreau atentia catre mana Dariei, care era incolacita in jurul bratului blondului. Am stat asa cateva secunde privind parca in gol, pana ce ma cuprinse o greata grozava. Insa nu acel gen de greata care te face sa vomiti, ci mai degraba acel gen de desgust care te parca te forteaza sa taci si sa inghiti pentru ca ti-e mila. Imi scutur usor capul incercand sa alung ciudata dorinta de a o injura pe blonda si il privesc pe Suga care statea si admira frunzele presupun. Isi intoarce privirea catre mine, apoi catre Daria si isi smuceste bratul din stransoarea ei aruncandu-i o expresie deranjata.
- Pamantul catre Adara! ridica Hoseok glasul.
- Ce vrei, Hobi? il intreb inca uitandu-ma la Suga.
- De ce ai tipat asa?
- Da! Tu de obicei razi la filmele de groaza, ce s-a intamplat? ma intreaba Jungkook un pic ingrijorat.
- N-am nimic, ok? Ma luat prin surprindere, atata tot.
- Dada, nu a tipat Hoseok si ai tipat tu. Asta ti se pare normal? ma intreaba Yeji, acum fiind tinta privirilor taioase ale baiatului.
- Aish mai lasati-ma in pace, ok? Am plecat acasa!
- Te insotesc! spuse Suga vrand sa vina spre mine, insa Daria il apuca de brat si il forteaza sa o priveasca.
- Ce faci? Ai promis ca ma duci acasa! spuse ea ridicand subtil tonul.
- Te conduc eu, interveni Jin insa fu ignorat, ceea ce, dupa expresia pe care o afiseaza, probabil l-a facut sa se simta prost.
- Mwo? Nu stii drumul spre casa? ii raspunse blondul, facandu-ma sa chicotesc.
- Pardon? Si Adara nu-l stie? spuse blonda ceva mai recalcitranta, de data asta eu fiind tinta tuturor ochilor.
Imi mut atentia pe ea aruncandu-i o expresie total desinteresata, ridic din umeri, ma intorc si ii las balta pe restul marind pasul.
Nu inteleg ce mi s-a intamplat. Ideea de a merge la film chiar mi-a suras, mai ales fiind vorba de un film de groaza. De obicei nu ma sperii, insa de cand am intrat pe usa cinematografului am actionat ciudat. Aish trebuie sa fac un dus sa gandesc mai limpede. "Nu pentru asta ai tu nevoie de dus". Maresc pasul cand aud vocea blondului. "Ce vrei?" il intreb in speranta ca faza cu auzitul gandurilor este reversibila. "Nimic special. Apropo, data viitoare nu mai purta blugi albi cand esti pe stop, se vedea tamponul". Imi simt obrajii cum ard de furie si eram gata sa-l invat niste cuvinte noi, insa vocea sa ma opreste "Un ultim lucru, opreste-te!"
- Ce? Apuc sa spun inainte de a da cu capul de usa de la intrare.
Imi duc mana la cap masand usor zona lovita incercand sa alung ameteala ce ma cuprinse. Imi scutur usor capul clipind des vreo 5 secunde si scot cheia din buzunar pentru a descuia usa si a intra in casa. "Ti-am zis sa te opresti" aud vocea baiatului si cateva injuraturi imi scapa printre buze. Incui usa la loc si merg tinta spre camera mea, ma descotorosesc de vesmintele ce imi acopereau corpul si intru direct in dus. Invart robinetul si tresar cand apa rece ma ia prin surprindere la contactul cu pielea mea calda. Ma aplec usor si invart robinetul pana cand temperatura apei devine convenabila.
CITEȘTI
Vino, descopera-ma! (BTS fanfic)
FanficCha Adara este o pustoaica de 17 ani cu o viata obisnuita. Din motive necunoscute, nu isi mai aminteste nimic petrecut inainte de accidentul avut la 15 ani, insa nu lasa acest lucru sa ii afecteze viata. Problema intervine in momentul in care adoarm...