Capitol 4

45 1 0
                                    

  Când mă uit mai bine,văd cum silueta aceea nenorocită o înjunghie pe Lila,fără milă,fix în inima. Şiroaie de lacrimi îmi inundă faţa.
  - De ce?! Strig încet,cu faţa umflata de la atâta plâns.
  În acel moment,m-am gândit să plec jos să încui uşa,aşa că asta am făcut. Mă mai uit odată pe geam să mă asigur ca e jos.
  Cobor scările încet,fară a scoate sunete. Dar scările fiind vechi încep să scârţâie. Mă panicasem,nu ştiam ce să fac,aşa că am luat-o la fugă pe scări în jos,cu gândul de a încuia uşa. Ajungând jos,văd că uşa era deschisă,neavând încotro,m-am dus încet în bucătărie şi am luat un cuţit,cel mai mare care îl aveam în casă.
  Apoi m-am dus repede în camera mea,încuindu-mă acolo. M-am uitat la ceas,era ora 4:52,mai era puţin şi se făcea zi. Chestia asta mă făcea să devin puternică,nu ştiu de ce.
   Aţipisem lângă geam,când deodată aud o bubuitură. Eram speriată,apele curgeau pe mine. Când mă uit la uşă îl văd pe Jack,speriat.
  - Doamne,Ecaterine!! Ce s-a întâmplat cu Lila?!
  - Doar nu crezi că am omorât-o eu nu?!
  - Ce s-a întâmplat?! Se răsti el.
  - Nu mai ţipa! A venit la mine aseară,deoarece am sunat-o că era silueta aceea neagră în curtea mea.
   Jack era aşa nervos încât mai avea puţin şi îmi dădea o palmă. Se plimba prin casă,roşu la faţă cu pumnii strânşi,parcă vroia să lovească ceva. Eu stăteam într-un colţ de cameră,deoarece eram şocată de Jack,nu îl mai văzusem niciodată aşa furios.
  - Unde sunt Lila şi Troi? Întreb eu cu o voce subţire.
  - Acasă! Ţipă el.
 
 

Cabana din pădureUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum