Cabana din pădure

Capitol 16

  Ieşisem din azil,nu ştiam unde mă îndreptam,era un drum drept,pe lângă o pădure,era întuneric.
  De odată se auzi un zgomot puternic,mă întorc repede să văd ce se aude,şi văd acea siluetă.
  - Îmi pare bine să te revăd,spune acea siluetă.
  - Mie nu,spun eu dezgustată.
  - Nu fi obraznică că poate ţi-o iei.
  - Şi? Nu îmi pasă deja mi-ai făcut prea mult rău,acum ce îmi poţi face decât să mă omori.
  - Hopaaa,sau mă pot juca cu tine în continuare chinuindu-te.
    După acele spuse am luat-o la goană prin pădurea neagră ca tăciunea,eram obosită,vroiam să înnoptez undeva,dar nu aveam unde. Dintr-o dată ceva mă prinde de picior şi mă trage în pădure,dar când mă uit în spate văd un om îmbrăcat în alb,cu o mască şi nişte mănuşi chururgicale care îmi pune mâna la gură şi îmi spune să nu ţip.
  - Şhht! Taci,nu mai ţipa.
  - Ce vrei să îmi faci?
  - Nimic,eu vreau să te salvez dacă nu te-ai mai zbate atât.
  - Ok,ok. Unde e acea siluetă neagră?
  - Nu ştiu,de ea încerc să fug şi eu.