-Am uitat tot! am urlat, privind-o fix in ochi pe mama.
-Stai, stai calmeaza-te!
-Cum sa ma calmez cand stiu ca o sa traiesc mereu asa?
-Incearca sa-ti aduci aminte! a spus mama privindu-ma confuza.
-Era, era...nu, nu pot! am spus fara speranta.
-Calmeaza-te, nu trebuie sa te gandesti la acest trecut nefericit, mi-a spus ea desfacand geanta ei si scotand o cheie, dandumi-o mie.
-Ce e cu cheia asta? am spus lunadu-o din mana ei fina si privind-o atenta.
-Gandeste-te, draga mea.
-Nu, nu pot. Nu
-Asta e cheia de la casa noastra! a tipat ea de bucurie.
Am zambit si am luat-o in brate.
-Te, te, indragesc! mi-a spus ea, probabil dandu-si o palma mintala, fiindca a spus 'te indragesc'. Am, am, da, deci alegeti ceva de imbracat si strangeti lucrurile, a continuat indreptandu-se catre usa.
-Stai cu mine, mama! incepusem sa-mi fac curaj sa-i spun 'mama'.
M-a privit si a venit din nou la mine. S-a asezat la capatul opus al patului. Statea cu fata in cearsaf si se juca cu el.
***
A parcat masina ei rosie in fata unei case imense. Aceasta avea o usa mare neagra, la intrare. Geamurile erau late si mari. Casa avea culoarea alb, si un accent micut de roz. Ea avea doua etaje si cred ca un pod micut. Noua mea locuinta era înconjurată de un gard mare.
-Iti place? a spus mama privind casa.
-Da! am spus lund-o in brate si privind-o in ochi dupa ce imbratisarea a luat sfarsit.
Mama a deschis portiera ei, apoi a venit repede pe partea mea si a facut la fel. M-a ajutat sa ies si mi-a adus din portbagaj carjele mele. Ca un multumesc, i-am zambit si am privit carjele. Ajunsesem sa fiu asa slaba, nici pe picioare sa nu ma pot tine. Dar imi placea, nici obeza, nici grasa, nici grasuta. Eram bine. Eram o schiloada si imi placea.
Am intrat in casa si mama a inceput sa-mi arate camerele. Pana la urma am urcat multe scari si am ajuns la o usa alba si lucitoare.
-Deschide-o! mi-a spus mama citind curiozitatea de pe fata mea.
Am deschis usa, si inauntru era un pat cu baldachin, un birou roz cu sclipici, un geam deschis larg cu perdele mov, un covor alb cu roz, un dulap mare, mov si un cosulet care se misca pe pat.
-Mama, de ce cosuletul ala se misca? am spus balbaindu-ma ici colo.
-Stai calma, du-te si vezi.
M-am indreptat greu pana acolo deorece o carja mi-a cazut in timp ce mergeam si eu am cazut peste ea.
Mama a venit repede si m-a ridicat.
*****
Gata, acesta a fost capitolul ✋👑❤Sper ca v-a placut. Va pup 💄🎵
CITEȘTI
Fără Trecut
Action[ÎN CURS DE CORECTARE] Nu știi câte poți pierde într-un singur accident. Nu știi cum este să fii ținută de spital în lanțuri, să nu ai prieteni și cel mai rău să nu o ai pe mama. Să nu știi ce s-a întâmplat și să nu știi nimic despre ai tăi. Să trăi...
