Mi-am intors privirea si l-am vazut pe Matteo.
-Huh,ce m-am speriat, am spus.
-Daca nu stiai, scoala asta e si liceu, asa ca e perfect pentru noi.
-Inca crezi ca m-ai există un 'noi'?
l-am intrebat privindu-l țintă în ochi.
-Da, încă cred şi o să fiu sigur că e adevărat, cand o să mă iubeşti şi tu.
-N-o să se întample.
-Mă rog, a spus bagandu-mi ceva in buzunarul gecii.
-Cu plăcere!
Am atins şi am vazut că e o țigară.
-N-am nevoie am zis aruncând-o undeva.
-Ba ai, mi-a spus. Poate o sa-ti lipezească gândurile.
-Am zis, nu. Pa!
Am spus 'Pa'si m-am ridicat in picioare m-am intors pe călcâie...şi am ieşit din cantina asta. Urasc cantina asta!
Nu ştiam unde să mă duc,aşa că am ieşit din şcoală până în curtea principală.
Am scos carnetelul cu puf si am inceput sa scriu cu un pix negru.
'Dragă junalule, 16 octombrie,
Ok,sunt sub un copac batran in curtea scolii. Astazi, Matteo, vecinul meu mi-a zis ca ma iubeste, sau ca ma place. Bine, e dragut si ma simt mai mult ca o prietena, dar, nu vreau sa fiu cu el. Ideea este ca eu sunt indragostita de Sam. Eu am 14 ani, iar el, 20, prima data cand l-am vazut ii aproximam varsta cu 24-25, dar el arata super bine. Eu atunci, nu credeam ca un medic bun poate avea doar 20 de anisori.
El a avut grija de mine mai mult ca toata lumea. Statea minute si ore-n sir langa mine, pe un scaun, in stanga mea, ma privea dulce mereu.."
Am tresarit,cand o mână uşoară si fina mi-a atins usor umarul imbracat in bluza mea subțirică. Mi-am întors privirea atintita, inainte pe jurnalul meu spre fata care statea usor aplecata in fata si se holba la mine.
-Ce-i cu tine?mi-a spus ea.
-Cissie,e complicat si e mult de povestit.
-Am timp, mi-a raspuns pe un ton calm si s-a asezat in sezut pe iarba moale, dedesubtul copacului, chiar langa mine.
-Meh, eu, nu sunt domnisoara Welvet. Adica, acum sunt pentru că mi-am pierdut ce are un om mai scump pe lume, parintii.
Am avut un accident. Eu am suprevietuit si am fost gasita, insa parintii si familia mea, au fost de negasit. Au fost cautati luni de zile si nimic. Eu, am fost in coma si era si un medic micut, acolo si,si era si Sam si mama, căreia cu greu ii zic mama, am inceput sa-i povestesc, balbaindu-ma ici-colo.
Discursul meu, plictisitor despre viata mea sau cel putin ce stiu din ea, a fost intrerupt de soneria enervanta a clopotelului care anunta inceperea orelor. Cissie s-a ridicat incet de pe iarba molicioasa si mi-a intins mâna ca sa ma ajute sa ma ridic. I-am facut un semn din cap ca nu vreau sa ma ridic.
-Intarziem la ora de fizica! mi-a spus calm, desi era o situatie ciudata.
*****
Scuzati-ma, ca nu am postat sambata, dar am avut multe antrenamente la dansuri si meditatii. Asa ca nu am avut timp de scris. Iar duminica seara cand am vrut sa mai scriu un pic si sa postez, am constat ca capitolul era inexistent.
Lectura placuta!💐💛
CITEȘTI
Fără Trecut
Ação[ÎN CURS DE CORECTARE] Nu știi câte poți pierde într-un singur accident. Nu știi cum este să fii ținută de spital în lanțuri, să nu ai prieteni și cel mai rău să nu o ai pe mama. Să nu știi ce s-a întâmplat și să nu știi nimic despre ai tăi. Să trăi...
