Fără Trecut

Capitolul 18

-Destul? a întrebat schițând un zambet.
-Da, am zâmbit si eu.
-Hai, la 23:00, trebuie sa fi gata. Adică, sa poți conduce destul de bine, mi-a explicat fredonand după o piesa.
-Si cat e ceasul? am intrebat.

El și-a scos telefonul si a oftat. Am privit confuză.

-E 22:49, mai sunt 10 minute, a spus.
-Poftim? am tipat.
-Da.
-Nu pot face asta, am spus deschizând portiera și ieșind.

Era destul de frig afara. Vântul ma înțepa, iar tot el îmi făcea parul sa zboare in toate direcțiile.

-Ce am făcut? am spus oprindu-ma si sprijinindu-ma de un perete, alunecând încet pana când șezutul meu a facut cunostiinta cu cimentul rece.

Am început sa plang. Știam ca făcusem o greseala. Una care nu putea fi reparata. Una care niciodată nu-mi va ieși din minte. Acum conștientizam gravitatea situației. Eram intr-o mafie renumita, cunoscută si niciodată prinsa.

Începusem sa tremur de frig. Nu mai puteam si asta se vedea de la o posta. Lacrimile cădeau, devenind lipicioase, mai apoi reci. Pe lângă toate astea, bezna ma înconjura. De ici colo se auzea cate un miorlăit de caine sau o petarda.

***

M-am trezit speriata. Eram tot acolo pe jos. Ma simțeam înghețată si nu ma mai puteam misca. Am reușit sa deschid ochii. Am încercat, sa ma ridic in fund, dar fara reușită. Am rămas acolo, ghemuita cum eram. Parul era întins peste tot. Obrajii ii simțeam grei. Nu-mi aminteam absolut nimic.

Într-un final, care a venit atât de greu, am reușit sa ma ridic. Tot ce puteam vedea erau blocuri vai si amar de ele. Copaci bătrâni, mușchi pe trunchi si niste furnici mișunând. Am gemut de durerea care o simțeam in tot corpul. M-am sprijinit de perete si m-am ridicat. Mi-am plimbat privirea peste tot, nici urma de om.

Am început sa merg in ce direcție vedeam cu ochii. Am trecut pe lângă niște bănci, pe lângă alti pomi si flori colorate. Nimic, nici glas de om, nici vreun corp.

-E cineva aici? am tipat din toti rănunchii.

Niciun răspuns, in afară de ecoul meu care se auzea din ce in ce mai încet. Am continuat sa merg pana am ajuns la campul pe care venisem ieri. Insa, acum ceva era schimbat.

-Hei, hei! tipa un glas. Hei!continua.

Mi-am dat seama ca era Max. Am alergat spre locul de unde se auzea țipatul. Am rămas socata când l-am văzut pe Max stand lângă Matteo, care era plin de sânge si avea pantalonii rupți si murdari.

-Ce s-a întâmplat? am soptit printre suspine.
-A fost bătut ca tu nu ai participat la cursă.
-Pff, e numai vina mea, am gemut.
-Nu, nu te învinovăți, a spus luandu-ma in brațe.

Am plâns la pieptul lui udandu-i bluza sifonata. Nu-mi mai pasa de frig, ca nu sunt îmbrăcată adecvat anotimpului si nici durerea ce o simteam in tot corpul, dar mai ales in glezne. La un moment dat,picioarele mi-au cedat, prabusindu-ma la pământ.

-E mo-m-o-rt? m-am bâlbâit prinvindu-l pe Matteo.
-Nu stiu, mi-a răspuns.
-Hai sa chemam pe cineva, sa mergem la spital, sa, sa...ma agitam eu.
-Nu putem, mi-a spus. La spital o sa întrebe cum a ajuns in situația asta, iar la noi la baza nu putem ajunge. Se aud focuri de arma, desigur, daca asculți atent.
-Of, am oftat zgomotos.
-Defapt, e ceva ce am putea face, a spus el trecandu-si mana prin par.
-Ce?am șoptit.
-Doar ca nu se poate,a spus.
-Spune odată, am țipat.
-Deci, eu am in mașina mea, o cutiuță unde tin niste chestii cu care l-ai putea bandaja pe Matteo. Il lasam acolo, iar noi mergem să ne luptam cu ei. Sa ajutam, a explicat.
-Eu nu pot, adică da, pot. Dar nu stiu, am spus.
-Știi sa apeși pe un trăgaci? a întrebat ridicandu-l pe Matteo de la pământ.
-Cred ca da, am spus.
-Bine, a pufnit.

Am mers către mașina lui Max, care era un G.I.P. negru, lucios. Mi-a dat din portbagaj o cutiuță alba.

I-am curățat atent rănile. I-am pus bandaje si i-am schimbat hainele cu unele de a lui Max.

-Deci, sa mergem! a spus Max dandu-mi un pistol.
-Nu pot, chiar nu pot, am spus.
-Nu exista nu pot, ci nu vreau, a spus.

****

E ora 23:51 când scriu asta. Imi e tare somn. Maine am doua teste, am niste teme la engleza de făcut si un proiect.(eu învăț după-amiază). Un capitol nou va veni marți seara sau miercuri dimineața.
Va pup si va mulțumesc pentru 123 de vizoalizari.

Lectura plăcută!😂😍💖