Fără Trecut

Capitolul 3

-Da, i-am spus eu cu o voce ragusita.
-Ce? Ce da? O sa mor, nu? a spus fata izbugnind in hohote de plans.

-sfarsitul perspectivei-

L-am privit mult timp. Am asteptat ca gura lui sa arunce niste cuvinte pozitive. Dar nu, si nu, tacerea nu inceta sa stapaneasca camera.

-De ce? am spus nemaiputand sa tin in mine toate intrebarile.

Baiatul m-a privit confuz. A ramas tacut in continuare. De ce continua sa taca? De ce nu-mi raspunde? De ce se comportă așa?

-Deci, a spus el facandu-ma sa tresar si parca, apelandu-mi gura sa zambeasca. Cutitul nu a fost infimpt adanc.
-Dar, de ce tocmai mie mi s-a intamplat asta? l-am intrebat privindu-l fix in ochi.
-Melissa, inca nu stii tot.
-Cum adica? l-am intrebat cu o mica ezitare la sfarsit.
-Cred ca e momentul sa sti cum ai ajuns de prima data aici, mi-a spus ferm.
-Cum? m-am balbait eu.
-Tu cu, adica tu impreuna cu familia ta ati avut un accident, a inceput el privind la un punct neexistent pe geam. Tu esti singura care ai fost gasita. De mama si tatal tau nu se stie absolut nimic. Nu au fost gasiti acolo. Asa ai ajuns aici. Dar, se pare ca cineva nu te prea place.
-De ce nu ma place? Stai, n-ai de unde sa sti. Adica, de unde stii ca nu ma place? i-am spus privindu-l foarte atenta.
-Pai, de ce te-ar fi injunghiat? a spus el.
-Nu stiu. Poate vrea sa obtina ceva.
-Ce ar putea sa obtina?
-Parca ne jucam 'de-a detectivii', am spus eu izbugnit intr-un hohot de ras, mai apoi facandu-l si pe Sam sa rada.

Am continuat sa radem cateva minute bune. Dar am fost intrerupti de telefonul lui Sam care suna neîncetat.

-Ma intorc imediat, a spus ridicandu-se de pe scaun si iesind rapid pe usa.

Ramasesem singura in acel salon mare. Linistea isi facu' iar aparitia. Parca trecusera ore-n sir. Minutele erau asa lungi, zici ca tineau zile intregi. L-am asteptat pe Sam pana cand am simtit ca pleoapele mele se ingreuneaza. Am observat inainte ca ele sa se inchida ca afara se intuneca. Intr-un final am reusit sa ma faca comoda si sa inchid pleoapele.

Nu a trecut mult pana cand lumea viselor m-a furat, iar eu am inceput sa visez ca Sam nu s-a mai intors. Si eu am ramas singura in camera aia pe veci. Ca nu mai aveam mancare si apa și într-un final am murit.

***

M-am trezit speriata. Am privit in jur sa vad daca e cineva cu mine in salon. Cand l-am zarit pe Sam pe un scaun in stanga mea m-am calmat.

-De ce nu ai venit aseara?
-Am fost chemat de urgenta la o pacienta.
-Aha, i-am raspuns nepasatoare.
-Dar de ce, te-ai foit? Ai visat urat?
-Da, am răspuns fără să mă gândesc.
-Ce-ai visat?

Am zambit ca un copil mic si am inceput sa-i povestesc.

*******

Buna! Nu am mai postat de mult, stiu. Sper ca va placa acest capitol. Scuzati-ma daca niste greseli s-au mai strecurat in capitol. Acest capitol e si cel mai lung al meu. Are 561 cuvinte. Maine sper sa pot continua.

Va pup!♡ Ne auzim data viitoare.