Fără Trecut

Capitolul 11

M-am aşezat pe scaunul din fața directorului. L-am privit profund in ochi. Era super drăguț.

-Buna ziua, domnişoară Welvet!
-Buna ziua! am spus la randul meu.
-Sunteți nouă, deci, v-aş ruga să completați acest formular, mi-a spus inmanandu-mi o hartie.

Am inceput sa completez formularul. Dupa 8 minute in care am notat toate prostiile pe acolo, i-am inmanat iar hârtia.

-Domnişoară, singurul loc liber în şcoală, la clasa a opta, e la clasa a 8 B.
-Bine, am spus ridicandu-ma de pe scaun. Rămas bun! am spus dupa.
-La revedere!

Am ieşit din birou si am constat ca se sunase de ora. Culoarul era liber, asa ca nu aveam pe cineva sa intreb unde e clasa. Am ajuns într-un sfârşit la o uşa maro deschis, cu mici nuanțe de roz.

Am intrat încet în clasa aceea. Se pare că era ora de dirigenție.

-Bună ziua! am spus dulce cu o privire ațintită la profesoară.
-Bună, scumpo! mi-a spus si diriga mea.

Mi-a zis ca era un loc liber în spate si m-am indreptat acolo. Pană în spatele clasei am trecut pe lângă nişte băieți ciudați şi pe lângă o fată care mi s-a părut drăguță. Era machiată puțin si era îmbrăcată ca mine.

Stătea chiar în fața mea. M-am aşezat încet în bancă şi mi-am dat geaca de piele jos de pe mine. Am pus-o pe spătarul scaunului si la fel si ghiozdanul. Mi-am scos caietul şi pixul din ghiozdan şi am început sa fiu atentă la dirigă şi să-mi notez ce ne povestea.

Când clopoțelul a anunțat sfârşitul orei, mi-am luat geaca din piele din nou pe mine şi mi-am luat ghiozdanul în spate. M-am îndreptat din nou spre biroul directorului pentru al intreba un lucru minor.

Inainte sa intru am ciocanit de doua ori si apoi, am auzit iar un 'Intra'. Am intrat rapid si l-am salutat din nou. El mi-a zambit si m-a intrebat ce mă aduce pe aici de două ori într-o singură zi.
-Ăm, eu, adică care este dulapul meu?
-Este un singur dulap. Este langă o fată Cissie.
-Ok, am spus si el mi-a înmânat o micuță cheie.

Am luat-o si am pus-o in buzunarul gecii mele.

-Apropo, numărul dulapului este 15.
-Mersi, la revedere! am spus iesind pe usa.

Am căutat toată pauza dulapul meu. Intr-un final l-am găsit. Am aflat şi că, Cissie, este fata din fața mea.

-Buna, suntem colege! am spus cand am vazut-o cautand ceva in dulap disperata.
-Hei, scuza-ma dar acum trebuie sa gasesc urgent ceva.

Sunetul enervant al clopotelului a inceput sa rasune cu ecou in scoala. Coridoarele s-au eliberat imediat.

-Te ajut eu sa gasesti. Ce cauți?
-Carnetelul meu de notițe. Nu-l găsesc nicăieri.

Am împins-o uşor în burtă şi am început eu să caut.

-Acesta este? am spus scoțând un carnețel învelit intr-o copertă neagră.
-Da, da, da. Mersi, mi-a spus Cissie.
-Cu plăcere!
-Mergem amândouă la ora?
-Da, ce oră avem?
-Istorie.
-Bine!
-Cum te cheamă?
-Melisa. Poți să-mi spui Meli.
-Eu sunt Cissie, cred ca ai aflat deja. Pe mine toată lumea mă strigă Cis.
-Mă bucur de cunoştintă! am spus zâmbind si mergând în continoare pe holurile pustii ale şcolii.

Am ajuns în câteva minute în clasă. Se pare că încă nu venise profesoara.

M-am dus la locul meu, la fel a facut si Cissie. Am început să vorbim si am aflat că are 14 ani ca mine şi că adora nonculoarea negru.

Am mai discutat până când un profesor înalt şi slab a intrat în clasă.

-Bună ziua, copii! a spus trântind uşa după el.

Câțiva copii l-au salutat, la fel şi eu.

-Astăzi o să învățăm despre primul război mondial, ne-a zis el accentuând fiecare cuvânt.
-Pf..s-a auzit din fața clasei.
-Avem o colegă nouă? a spus el privindu-mă în ochi.
-Da, a raspuns Cissie, uitându-se la mine şi zâmbind.
-Bine ai venit, mi-a zis el pe un ton ciudat.

Am încercat să schițez un zâmbet fals.

-Primul război mondial...a început sa ne povesteasca, intorcându-se pe călcâie şi apucând zdravăn un marker în mână, mai apoi începând să scrie mii de informații pe tabla albă.

Am început şi eu să scriu tot ce dicta el, pe caietul meu universal.
Ora a început să mă prindă si am început să fiu atentă. În câteva minute clopoțelul a alertat şcoala că e pauza. Eu am ieşit încet din clasă cu ghiozdanul în spate si geaca pe mine.

M-am dus la dulap, unde mi-am lăsat ghiozdanul, bine, dupa ce am scos telefonul din el. Cissie îmi spusese mai înainte că trebuie să mergem la cantină.

Am mers împreună cu ea la cantină. Când am intrat in cantină am rămas mută. Erau o grămadă de copii. Mesele erau pline de fete şi băieți. În fundul cantinei era o masă mică de două locuri liberă.

Eu cu Cissie ne-am îndreptat între acolo rapid. Am ajuns si Cissie a rămas acolo să țină masa ocupată până mă duc să-mi aleg ceva de mâncare. Am optat pentru o budinca de ovăz. Mi-am luat şi un suc de mere şi am plecat din nou la masuta, la care mă aştepta Cissie.

-Gata, poți să te duci să-ți iei şi tu ceva, i-am spus aşezându-ma pe scaunul meu.
-Ok, mă întorc imediat.

Am rămas singură la masă. Am început să mănânc din budinca mea, care nu era tocmai rea cand o mână bărbătească s-a asezat pe umarul meu.

Mi-am intors privirea si l-am vazut pe....

Gataaa!
Lectura placuta!