Dupa o vara lunga , mult antrenament si multa distractie , clubul Iwatobi inca nu a gasit noi membrii .
Cu toate ca eforturile foarte mari de a aduce noi inotatori au dat gres , poate ca totusi nu au fost inutile .
Cine si-ar fi putut...
Uneori ma intrebam daca acolo era locul meu , poate ca vroiam mai mult , dar stiam ca nu pot sa o fac , aveam nevoie de o baza , o baza care sa sustina tot ce faceam , tot ce fac si tot ce urma sa fac . SI am gasit-o , defapt a fost acolo tot timpul , dar nu am stiut daca sa incep sa o construiesc . Era o zi de toamna cand am trecut pe acolo , m-am oprit in dreprul lui si m-am uitat , scria mare: " Iwatobi swim club ( returns )" . Nu era mai mare decat bazinul unde mergeam eu de obicei , dat stiam ca aveau nevoie de membrii si parca totusi nu de aia ma indreptam intr-acolo , era ceva ca un magnet care ma atragea , simteam ca acolo era locul meu .
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nu sunt o fata inalta , cam 1,65 , 16 spre 17 ani ,aveam un nas mic , ochi mari , curiosi , de un visiniu mai deschis , fata mai lunguiata , dar cel mai special la mine era parul meu , un albastru deschis sus si din ce in ce mai inchis jos , culoarea marii . Asa ma nascusem , prima oara mama a crezut ca am o boala , dupa care s-a mai linistit cand medicul i-a spus ca sunt perfect normala . Acum sa nu mai palavragim si sa cititi povestea mea ....
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
