C A P I T O L U L 8
A U T O R
"Inimii nu ii dictează nimeni"
— Pe cât de frumoasă, pe atât de obositoare este o nuntă, auzi o voce subțire în spatele ei.
O blondă parcă scoasă din cutie, îmbrăcată cu o rochie roșie, din mătase și un machiaj cam prea strident pentru gusturile Sophiei a intrat în baie. Se apropie de oglinzi cu pași de felină și scoase un ruj de aceeași nuanță cu ținuta, pe care începu să și-l aplice cu atenție pe buze. În tot acest timp, Sophia a rămas în același loc, fără să aibe vreo reacție.
— Mă bucur să te cunosc în sfârșit. Eu sunt Eva, întinse mâna spre ea, iar Sophia o privi oarecum reticentă.
— Sophia.
Mâinile lor s-au atins pentru ceva ce a părut mai puțin de o secundă. Acum că o privea mai bine, Sophia realiză ca ii mai văzuse fața printre mulțimea de oameni și de fiecare dată ea analiza împrejurimile de parcă ar fi avut un plan diabolic în minte.
— Știu, dragă. Andrew a vorbit mult despre tine.
— Vă cunoașteți?
— Bineînțeles, suntem colegi încă din liceu.
Pe parcursul serii, Sophia întâlnise mai multe persoane cu care Andrew fusese în liceu sau facultate. Însă era ceva legat de aceasta femeie în mod special ce ii transmitea neîncredere. Nu știa dacă este privirea diavoleasca sau zâmbetul oarecum forțat, dar un lucru era sigur: ele două nu aveau să fie vreodată prietene.
— Am fost foarte surprinsă când am auzit că se căsătorește, mai ales într-un timp atât de scurt. Nu părea genul de om care să se lase ținut sub papuc, mai ales de o femeie ca... tine.
Degetele Sophiei s-au strâns brusc în pumni. Ultimul gram de răbdare pe care l-a mai avut a plecat încet și sigur pe Apa Sâmbetei. Ce putea să fie în neregula cu ea? Ce avea Andrew atât de special ca ea să nu îi poată face față? În plus, dacă el era atât de unic și de minunat, de ce a fost nevoit să o oblige pe ea să se căsătorească?
— Ai grijă cu el, Sophia, este foarte pretențios. Dacă vrei, o să îți ofer eu câteva sfaturi, din moment ce oricum ne cunoaștem atât de bine, rosti femeia visătoare. Oamenii chiar credeau că suntem împreună la un moment dat, ieșeam foarte mult în oraș în trecut.
—Mulțumesc, Eva, dar cred că știu cum să mă descurc cu propriul soț.
I-a aruncat un ultim zâmbet Evei înainte să părăsească baia, care devenise oricum mult prea sufocantă. Era mulțumită de reacția pe care a avut-o blonda înainte ca ea să părăsească baia. Nu avea nevoie de lecții de la o femeie care avea dimensiunile siliconului din sâni mai mari decât propriul creier. În plus, nu era ea experta la bărbați, dar Andrew clar nu se număra printre cei mai complicați masculi.
Masa la care au stat până acum era goală. Andrew dansa cu mama lui, care părea în al nouălea cer de fericire. Toată seara fusese atât de zâmbitoare și de fericită, de parcă ar fi participat la propria nuntă. Sophia vru inițial să mai stea pe scaun, însă nu era frumos să refuze o invitație la dans, cel puțin nu din partea socrului ei.
— Ești foarte frumoasă, Sophia, o complimentă Thomas, în timp ce se îndreptau cu pași mici spre ringul de dans.
Melodia era din nou una lentă, motiv pentru care nu trebuiau să mai țipe unul la altul ca să se audă.
