C A P I T O L U L 13
"Sunt prea egoist dacă
spun că te vreau doar
pentru mine?"
— Îmi mai aduci unul, te rog?
Băiatul aprobă, având pe față un zâmbet strălucitor care ar fi cucerit pe oricine și avu grijă să atingă ușor degetele Sophiei atunci când ii luă paharul din mână. Probabil era a patra oară când venise să o întrebe dacă mai are nevoie de ceva, dar nu își dorea să renunțe cel puțin până când nu ii primea numărul de telefon. Se împiedică în nisip atunci când alergă spre bar și aproape că scăpă tava pe care o purta cu nonșalanță în mâna dreaptă. Aproape.
Sophia își așeză mai bine ochelarii de soare pe nas, având vederea deranjată de soarele arzător și îl caută cu privirea pe Andrew. După ce ii refuzase invitația de a merge să înoate împreună, acesta a plecat singur și dezamăgit spre apă. Voia doar să se asigure din când în când că a rămas prin preajmă sau cel puțin că nu s-a înecat. Nu de alta, dar nu avea starea necesară să participe la o înmormântare.
Ii zări intr-un final chipul undeva în depărtare și expiră ușurată aerul pe care îl ținuse captiv în plămâni.
Era peste măsură de nemulțumită în ceea ce privea un aspect, destul de important. Ziua nu ar fi putut să înceapă mai bine, temperatura nu putea să fie mai potrivită, atât cea a aerului cât și a apei pe care doar o testase cu picioarele. Însă ii era cald, se topea sub soarele arzător, iar evantaiul pe care îl folosea să se răcorească din când în gând nu mai putea face față.
I-a fost total interzis să renunțe la rochia pe care o purta deasupra costumului de baie, asta din cauza neînțelegerii care a avut loc la bar. Andrew păruse destul de furios în legătură cu acest aspect, de aceea hotărâse și ea să nu mai insiste și să îi facă pe plac. Nu ii venea să creadă totuși că el chiar avea impresia că avea să se lase cucerită de niște străini care oricum nu păreau că sunt în căutare de ceva mai mult decât o aventură de o noapte.
Dar din moment ce el nu era prin preajmă și oricum nu ii putea controla la nesfârșit deciziile și acțiunile, se dezbrăcă și abandonă rochia undeva prin geanta de plajă.
Nu era posibil să se bucure de soare îmbrăcată și ar fi regretat dacă s-ar fi întors acasă fără un bronz natural. Scoase din geantă loțiunea și din moment ce nu avea cine să o ajute, se mulțumi să se maseze singură cu ea în zonele care puteau fi arse cel mai repede. Salteaua șezlongului era pur și simplu mult prea pufoasă, ar fi putut chiar și să doarmă puțin dacă s-ar fi străduit, dar prefera să admire împrejurimile și să zâmbească la gândul că o să arate mult mai bine bronzată.
Între timp, Andrew obosise să mai petreacă timpul în apă, mai ales singur. Se plimbase peste tot prin apă, se sufundase de nenumărate ori și se pare ca în zadar tot aștepta ca ea să îi se alăture. Ii promisese un 'mai târziu', dar probabil avea să se transforme în 'mâine' sau 'niciodată'. Nu era prea minunată luna lui de miere până în momentul actual, însă timpul nu era încă pierdut.
Spera să reușească cumva să o facă pe Sophia să îl iubească, dar nu mai avea nicio idee strălucită. Încă se ruga să se întâmple o minune prin care ea să îi fie rezolvate toate problemele. Dar realiza și el că acest lucru nu este posibil.
Se îndreptă către mal încercând să îndeparteze cu palmele excesul de apă din păr. Max îl așteptase în tot acest timp cuminte pe nisip, dar imediat ce l-a observat, a început să latre și să se agite încântat. Probabil și el se plictisise să petreacă timpul singur. Andrew îl scarpină de câteva ori prin cap, apoi apucă bățul pe care câinele îl găsise pe undeva pe plajă.
