"Hei, e totul în regulă?" Sabrina se uită la mine apoi la Drew, care rămâne imobil. Eu in schimb urc scările și ies odată din încăperea aia în care simt ca mai am puțin și ma sufoc. Îi voi mulțumi prietenei mele altădată pentru că m-a eliberat la momentul potrivit.
Acum vreau să rămân singură ,așa că tot ce îmi rămâne de făcut e să ma duc acasă pe jos. Ies pe ușa fără a-mi pasa de faptul ca sunt in pijamale si mă îndrept cu pași grăbiți spre casa. Lacrimile ce imi curg pe obraji fără incetare îmi incetoseaza privirea. Îl urăsc pe Drew pentru vorbele dure pe care le-a ales, îmi urăsc părinții pentru alegerile lor egoiste și mă urăsc pe mine însămi pentru acea seară când m-am simțit rău și Amanda a murit din vina mea. Simt că forțele mă părăsesc și mă așez pe prima bancă care îmi iese în cale.
Tocmai mi-am mai revenit puțin când văd mașina lui Drew că se oprește în fața mea. Coboară și se așează lângă mine. Încearcă să ma atingă însă eu mă feresc.
"Îmi pare rău,Mag! E vina mea ,nu trebuia sa îți spun acele cuvinte.." Zice cu părere de rău.
"Nu e vina ta,Drew, e vina mea, mereu a fost vina mea..." Nu reușesc nici măcar să îl privesc . Avea dreptate, poate chiar încerc sa găsesc un motiv pentru a-l putea ierta pe tatăl meu, poate pur și simplu am nevoie de asta pentru a-i permite să facă parte din nou din viața mea.
"Nu e adevărat, ce tot spui?"
"Ba da, e adevărat ,Amanda nu mai este printre noi din cauza mea, părinții mei au divorțat din cauza mea, iar in seara asta a fost vina mea ca am insistat cu povestea ca părinții noștri ar putea avea o relație..." Rămân cu privirea fixă într-un punct îndepărtat, iar tonul meu de voce nu tradeaza niciun sentiment.
"Încetează, Mag!" Se ridică brusc în picioare pozitionandu-se in fața mea.
"Nu, Drew, tu trebuie să încetezi să te mai prefaci că nu s-a întâmplat nimic. Știi, eu nu reușesc să te înteleg....de ce nu mă urăști la fel ca sora ta ,Laura? De ce îmi zâmbești mereu? De ce ești mereu gentil cu mine? De ce ,Drew? Mama ta e moartă din cauza mea, ăsta e adevărul ...ăsta e adevărul..." mă ridic la rândul meu in picioare și fără a-mi da seama, am început să plâng din nou .Drew mă trage în brațele sale, însă de data asta nu opun rezistența. Ma strânge la pieptul său cu putere si îmi mângâie cu grijă părul. Eu continui sa mă innec in lacrimi în timp ce el îmi susură să ma liniștesc. Sufletul meu găsește alinare in îmbrătisarea lui și aș vrea să pot opri timpul in loc .
"Nu te mai invinovati atât. Mama oricum nu ar mai fi fost aici ,chiar dacă nu ar fi pentru acel accident ." Spune Drew la un moment dat. La cuvintele sale îmi ridic capul pentru a-l putea privi.
CITEȘTI
Vei Fi A Mea (Finalizată)
Romance...Încep sa dau de câțiva pași înapoi, dar ma lovesc de peretele rece al încăperii. Se apropie de mine la o distanta la care reusesc sa ii simt caldura corpului si respirația . Parfumul lui amestecat a celui de tutun mă îmbăta ușor și ma face să îm...
