Capitolul 40. Din perspectiva lui Drew

3.3K 131 5
                                    

Fixez paharul de whischy pe care barmanul il așează in fața mea încercând să înțeleg unde naiba am greșit. Două săptămâni, nici mai mult nici mai puțin decât două săptămâni nenorocite și ea e din nou cu tocilarul ăla de Justin. Ce s-a ales de promisiunile pe care ni le-am făcut la Paris? Mi-a promis că îmi va fi alături pentru totdeauna, însă distanța a șters totul, ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic între noi.
Nu am crezut cuvintele surorii mele până cand nu am văzut cu ochii mei. Vroiam să ii fac o surpriza astăzi, de la aeroport am condus ca un nebun pentru a putea ajunge la timp pentru ceremonia de înmânare a diplomelor. Odată ajuns la fața locului am văzut-o înconjurată de toți cei dragi ei. Când m-am apropiat mai mult am reușit să îl văd si pe idiotul ăla lângă ea, cu un buchet de flori in brațe mai mare decât el. I-am observat puțin de la distanță, destul cat să îmi dau seama ca aveam doar 2 opțiuni in acel moment. Prima, să mă prezint și să ii dau tâmpitului ăluia cu florile peste cap. A doua sa plec, să nu intervin pentru a nu mă da în spectacol in fața tuturor și pentru a nu strica o zi atât de importantă pentru Mag. Când s-au strâns cu toții să pozeze, am plecat fără sa atrag atenția nimănui.
Am condus pana la local unde și acum îmi înec amarul in bautură. Dau peste cap paharelul pe care Jack abia mi-l dăduse și îi fac semn să îmi mai dea unul.

"Drew, nu cred ca e cazul. O am probleme cu tatăl tău." Îmi spune aplecandu-se usor spre mine, peste tejghea, pentru a se face auzit peste volumul ridicat al muzicii. Noul angajat de la Escape cred că încă nu a înțeles cu cine vorbește.

"Jack, nu mai fa pe deșteptul cu mine și umple-mi paharul asta nenorocit!" Il avertizez prinzându-l de gulerul cămășii. "Ăsta este localul meu! " Sunt gata să îmi vărs toți nervii pe el dat fiind faptul ca nu sunt tocmai in toane bune. Asta până cand nu aud vocea ei care ma roagă să mă opresc.

" Drew, hai lasă- l in pace! " Îmi repeta așezându-si o mână pe umărul meu.

Fac ceea ce tocmai mi-a cerut și îmi îndrept toată atenția asupra ei. Mă fixează cu acei ochi verzi ca smaraldul, mușcându-si ușor buza de jos.Parul ei castaniu îi cade bucle pe spate, cateva juvite acoperind decolteul generos pe care îmi este greu sa nu il notez. E al naibii de sexy si e aici pentru mine.

"In sfârșit te-ai întors!" Sare in brațele mele și mă săruta, iar eu nu pot decât să o sărut la rândul meu. Mi-a fost atât de dor de buzele ei dulci. Fata asta e un drog pentru mine, un drog ce îmi provoacă dependență.
Cu o mână o trag mai aproape de mine,iar cu cealaltă ma plimb pe trupul ei perfect ajungând la nivelul coapsei. Materialul fin al rochiei pe care o poartă alunecă ușor printre degetele mele și îmi pune la încercare dorința de a o avea din nou în așternuturile patului meu cât mai curând posibil.

"Ce zici dacă mergem in birou?" Îmi șoptește la ureche.

Invitația ei ma surprinde in mod plăcut și nu reușesc a nu zâmbi. Ma prinde de mână și mă îndeamnă să mă ridic de pe scaunul pe care il părăsesc cu greu, ce e drept. Cred ca de data asta chiar am exagerat cu băutura, dar atâta timp cât ea este aici nu îmi pasă . Prins in vraja acestei zeițe ma las purtat până în biroul localului unde mă trântesc pe canapea.
Se așează comod deasupra mea și începe a-mi desface nasturii de la cămașă, unul cate unul. Deține in mod evident controlul asupra mea și acest lucru ma surprinde. Maggie pe care o cunosc eu nu e atât de îndrăzneață.

"Mag.." O opresc prinzându-i mâinile in ale mele.

"Ce ai spus?! " Exclameaza sărind ca arsă de pe mine. Confuz încerc sa focalizez bine femeia din fața mea, însă alcoolul din organism e un obstacol pentru mine. "Ai spus cumva Mag? Nu îmi vine sa cred!" Continuă ridicând teatral mâinile în aer.

Vei Fi A Mea (Finalizată) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum