Capitolul 42. Pregătiri de nuntă

3.4K 157 7
                                    

Deschid gradual ochii încercând să mă obișnuiesc cu lumina puternică a razelor de soare ce inundă întreaga cameră. Odată cu prima mișcare pe care o fac, Wanda își face simțită presența și cu toată energia pe care o are sare deasupra mea, dând din coadă. Acest cățel minunat, plin de viață e un cadou di partea lui Samantha de casă nouă. Imediat după ce am închiriat garsoniera mi-a adus ghemotocul ăsta la ușă, pentru a nu mă simți singură .

O iau în brațe și trăgând cu ochiul spre ceasul de pe noptieră, îmi dau seama că de mult ar fi trebuit să fiu în picioare. Astăzi e ziua cea mare, astăzi va avea loc nunta mamei. E deja ora 10 și eu nici nu m-am spălat încă pe față. O las pe Wanda pe pat și mă îndrept val vârtej spre baie, încercând să nu mă impiedic de cutiile pe care încă nu am reușit să le desfac de când m-am mutat. Sabrina va fi aici de la un moment la altul și nu va fi încântată să vadă că sunt încă în pijamale.
Nici nu apuc să iau în mână periuța de dinți, că soneria de la ușă mă anunță că e deja aici. Cățelușa mea începe să latre, agitându-se în fața ușii și atunci când reușesc să deschid, Sabrina își pune mâinile în cap.

"Ar fi trebuit fi deja gata!" Intră în casă, lăsând în urma ei o șie invisibilă de parfum . Rochia scurtă din catifea neagră cu mânecile de dantelă, ce i se mulează perfect pe corp îi dă un aer sofisticat. Iar pantofii cu toc pe care îi poartă completează ținuta eleganta. Parul ei blond, tuns de recent scurt până pe umeri îi stă frumos aranjat și spre deosebire de mine, arată impecabil.

"Știu." Închid ușa în urma ei, dându-mi ochii peste cap.Ea își lasă poșeta să cadă pe canapea și mă urmează în baie, unde continui să mă spăl pe dinți.

"Tu știi cât e ceasul? Vom întârzia." Insistă, luând-o pe Wanda în brațe.

"Știu. Voi încerca pregătesc cât mai repede posibil. Dacă continui așa îți va strica rochia. " O avertizez, după ce îmi clătesc gura cu apă .

"Nu îți face griji pentru asta , tu -ți un duș rapid noi îți pregătim hainele." Iese din baie cu Wanda ce latră ca și când ar aproba cuvintele ei și se duce direct în dormitor. Încerc să rămân calmă și să nu intru în panică. Știu gusturile excentrice ale Sabrinei și nici nu vreau să îmi imaginez ce va alege.

După un duș rapid, așa cum mi-a recomandat, realizez că nu a rămas cutie în care sa nu fi scotocit. Rămân nemișcată în fața patului pe care e întinsă rochia lungă până în pământ, de un albastru închis, pe care Drew mi-a dăruit-o când am fost la Paris.

"Nu-i așa e perfectă?! " Exclamează, venind spre mine cu o pereche de pantofi de aceeași culoare ca a rochiei.

"Unde ai găsit-o?" Întreb melancolica, trecându-mi degetele peste materialul ei fin.E la fel de frumoasă precum mi-o aminteam. Amintiri înfloresc în mintea și sufletul meu ce îmi trezesc emoții greu de ignorat, amintiri pe care aș fi vrut să le fi putut șterge pentru totdeauna. Amintiri cu el, ce și-au pus amprenta pe inima mea rănită.

"Era în una din cutiile astea. " Spune, dând cu piciorul unei cutii ce zace goală pe jos. " Iar cu pantofii ăștia se asortează de minune. Hai îmbracă-te și mergem."

Vei Fi A Mea (Finalizată) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum