Prietenie înșelătoare

#27

O față pe care nu am mai văzut-o de mult timp.. Andy.. Când l-am văzut, fața mi se lumina aproape instantaneu. Mi-a lipsit vocea lui..
După ce am terminat de cântat, toată lumea ne aplauda, eu simțind și mai mulți fluturași decât înainte. Am coborât de pe scenă, părinții mei îmbrățișându-mă și felicitându-mă pentru concert. Apoi vine Andy..

-Hey, Cleo.. Ai fost grozavă. Chiar ai talent!
Simțeam cum obrajii mei se înroșiseră.
-Uhm.. Mersi.. Dar nu e numai meritul meu.
Am îmbrățișat-o pe Bailey dintr-o parte.
-Ea este cea care m-a ajutat la greu. Și am încredere că ea nu mă va lăsa. Nu cum au făcut Charles, Carlos.. Si chiar sper să nu mă lași și tu baltă, cum au făcut ei.. Promite-mi că nu vei pleca nicăieri fără mine.
Mă îmbrățișă ușor, eu întorcându-i gestul.
-Nu te voi lăsa niciodată. Te... Te iubesc, Cleo.. Gata, am spus-o.
-Și eu te iubesc, Andy.. am spus, mai mult șoptit, dar să mă audă.

Fără să-mi dau seama, și-a apropiat fața de a mea, eu înroșindu-mă și mai tare, dar am stat nemișcată. Și-a lipit buzele de ale mele. Erau așa dulci.. Mi-am pus brațele în jurul gâtului său, el făcând același lucru în jurul taliei mele. Sărutul a durat câteva secunde, foarte aproape de un minut, apoi ne-am despărțit buzele, gâfâind după aer. L-am îmbrățișat din nou, de data asta strâns.
-Nu așa mi-am imaginat primul meu sărut.
-Ce vrei să spui? Nu ți-a plăcut?
-Nu am spus asta.. Mi-a plăcut, dar..
-Dar..?
-Dar.. Nu mi l-am imaginat într-un restaurant, imediat ce am ieșit de pe scenă. Și nu mi l-am imaginat cu un fan rock.. La fel ca mine.
Am zâmbit, și el la fel. Are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut în viața mea.
-Ce-ar fi să plecăm de-aici?
-Unde mergem?
-O să vezi.
Îmi făcu cu ochiul, eu dându-mi ochii peste cap în răspuns.
Îmi luase mâna într-a lui și începu să meargă, obligându-mă să-l urmez.
-Unde mergem?
-Vei vedea.
-Poți măcar să-mi dai un indiciu?
-Îți va plăcea.
-Ugh! Urăsc surprizele.. Credeam că Bay ți-a spus când ți-a povestit de mine.
-Mi-a spus. Dar eu tot vreau să fie surpriză.
-Îmi aduci aminte de Carlos. Și el era la fel ca tine. Doar că el era blond.
-Știi ce se spune despre blonzi.
-Da, știu. Și mai era și Charles, și Zack, dar Carlos era un nesimțit cât casa.
-Cum adică?
-A intrat peste mine când eu făceam duș.
A rânjit malefic, dar înainte să poată zice ceva, l-am avertizat.
-Dacă încerci numai, îți voi rupe toate oasele din corp.
-Whoa, mai ușor! Îmi place când o fată are o latură rea, dar nici chiar așa.
Am rânjit malefic, încrucișându-mi brațele.
-Nici nu știi de ce sunt eu în stare.

--------------------------------------------------

Gata și capitolul aceasta! Mă bucur atât de mult că-mi citiți cartea. Nu mă așteptam să am așa mulți cititori! Vă aștept părerile în comentarii!

Andry out ✌❤