Prietenie înșelătoare

#6

-Ăăă... ok?
Am plecat acasă, unde mă aștepta mama. Părea supărată.
-Cum a fost?
-Bine, cred.
-Cum adică... crezi?
-Păi, ne-am certat.
-Sigur asta e, sau îmi ascunzi ceva?
E bună, dar nu suficient de bună. Nu se poate pune cu un vampir. :D
-Deci??
Dacă îi spun trebuie să o fac vampir... O să am încredere în ea ;)
-Mamă, sunt vampir și am fost la antrenament. Uite ce pot face.
Am început să zbor și să mă fac invizibilă.
-Wow.... fiica mea e vampir!! Vreau și eu!!
-Bine, oricum voi muri dacă nu voi bea sânge.
Am mușcat-o și a leșinat.
-Ești bine, mamă?
Nu a răspuns... Oare i-am făcut rău? Mă duc la Carlos să vadă ce i s-a întâmplat, nu pot să o duc la spital, pentru că ar trebui să le spun ce i s-a întâmplat... Am alergat la Carlos cât de repede am putut.
-Carlos, am o problemă.
-Ce s-a întâmplat?
-Am încercat să o mușc și...
-CEEEEE! NU POȚI MUȘCA MEMBRII AI FAMILIEI TALE!
-De ce?
-Deoarece există riscul ca acel membru al familiei tale să... știi tu...
-Păi și de ce stai și nu faci nimic? MAMA MEA E ÎN PERICOL!
A încercat tot ce s-a putut:vrăji, poțiuni... dar nimic...
-Îmi pare rău, Cleo, dar nu am putut să o salvez... A cedat...
Simțeam cum lacrimi reci se preling pe obraz una cate una,apoi am început să plâng în hohote.
-Nu pot să cred... mama mea... nu, nu se poate termina așa. Trebuie să mai fie ceva ce tu ai omis, o poțiune care readuce oamenii la viață, CEVA!
-Îmi pare rău...Hai, mergi acasă, odihnește-te, bea un ceai, și poate te ajută să uiți...
-Ok...
Am plecat acasă, am făcut un duș, am coborât în bucătărie, mi-am luat un măr și o ceașcă de ceai și am urcat în camera mea să mă uit la televizor. Poate mă ajută să uit...
--------------------------------------------------------
Au trecut două ore... Fir-ar! Am uitat că am teme de făcut. Aud un ciocănit în ușă. Era Carlos. Oare ce vrea?
-Hey, Cleo, am găsit un remediu pentru problema ta. Am făcut o poțiune de readucere a oamenilor la viață.
-Serios! Nici nu-mi pot imagina cum va fi fără mama... Acum, dă-mi dă-mi dă-mi!!! am zis eu entuziasmată.
-Uite.
Am luat-o în grabă din mâna lui Carlos și i-am turnat-o mamei în gură.
................. După o oră.......
-A mers! am spus eu luându-l pe Carlos în brațe.
-Ăăă... ciudat... a spus el.
-Scuze... M-a luat valul... :)
-Păi... Încearcă să nu se mai repete.
-Ok.