Prietenie înșelătoare

#32

-Am făcut o mare greșeală..
Am auzit bătăi la ușă. Bineînțeles că era Andy.
-Ce vrei?
I-am spus, cât de rece am putut, lacrimile încă prelingându-se pe obrajii mei.
-Așa mă întâmpini?
-Te-am întrebat ceva. Ce vrei?
-Morocănoasă mai ești.
-Și tu cum crezi că aș putea fi?! Sunt însărcinată, și copilul nu va avea un tată! Cum dracu' crezi că mă simt?!
- Am venit să-mi cer scuze.
-Aha, ceva nou?
M-am lăsat pe tocul ușii, cu brațele încrucișate.
-Dacă nu vrei să mă asculți, atunci e mai bine să plec.
-Bine. Pa.
L-am împins afară și am trântit ușa. După aceea, am fugit în camera mea, la singurul prieten de care aveam nevoie în acel moment: muzica.
Mi-am pus căștile în urechi, dând volumul atât de tare încât să nu mai aud nimic în jurul meu.
Aveam nevoie de liniște. Ceream așa mult?
(adding fictional characters)
Un super erou a apărut la fereastra mea. Părea a fi îmbrăcat în piele neagră? Avea și niște urechi de pisică drăguțe. Se pare că purta lentile de contact, deoarece tot ochiul său era de un verde smarald. Atunci mi-am dat și eu căștile jos.
-Tu cine ești?
-Eu? Oh, îmi pare rău că nu m-am prezentat. Eu sunt Motan Noir, la dispoziția dumneavoastră, domniță.
Mi-a luat mâna și a sărutat-o ușor. M-am înroșit.
-Și ce cauți aici?
-Am auzit de problemele tale, și credeam că puțină companie nu ți-ar strica.
-Ce drăguț din partea ta..
Am zâmbit, el zâmbindu-mi înapoi.
-Deci... Asta e camera ta, huh?
-Da.. E cam mică, dar m-am obișnuit.. Ieri stăteam într-o vilă mare.. Camera mea era uriașă.. Ahhh.. Nu vreau să-mi amintesc..
-Ce s-a întâmplat, domniță? Oh, da.. Incidentul..
-Mda..
-Te pot ajuta să treci peste.
-Poți? Adică.. Puteți?
-Hei. Dacă sunt un super erou, nu trebuie să mă tratezi superior.
-Ok. Deci.. Cum poți să mă ajuți?
-Putem să ne jucăm un joc.
-Adevăr sau provocare e preferatul meu.
-Al meu e ultimate mecha strike 3. Nu cred că se vinde aici totuși. Poate ajungi la Paris într-o zi.
-Chiar strâng bani pentru bilet. Acolo locuiește tatăl meu.
-Eu am plecat de acolo pentru o ședință foto.
-Oh, deci ești model?
-Da.. Dar nu e cea mai bună viață pe care aș putea-o avea.
-Parcă jucam adevăr și provocare?
Am chicotit.
-Eu încep. Adevăr sau provocare?
-Provocare.
-Hmm.. Cântă-mi un cântec. Am auzit că ești o bună cântăreață.
-Ok.. Ce preferi?
-"Miraculous Ladybug and Chat Noir theme song"
-Nu l-am mai auzit vreodată. Pot să-l ascult întâi, apoi îl cânt, cu versurile în față.
Am căutat melodia.

-Mă ajuți cu partea masculină?
-Sigur.
Am început să cântăm. Întâi eu:
In the daytime.. I'm Marinette. Just a normal girl, with a normal life. But there's something about me that no one knows yet, because I have a secret.
I live a life
That's full of fun,
That keeps me sharp and on the run.
When evil comes, I find a way
To use my force and save the day.

Uh-uh-oh
Life's got me spinning 'round.
Uh-uh-oh
My feet are off the ground.
Uh-uh-oh
And when the sun goes down,
You better hang around!
It's Ladybug! Jumping above!
The power is on when things go wrong!
It's Ladybug, the lucky charm!
The magic is on, always so strong!
Apoi el:
They look at me, and think I'm cool,
I'm Cat Noir. At night I rule.
My ring is charged with energy
My claws are out, just watch and see.
Aici mi-a făcut cu ochiul, ce m-a făcut să mă înroșesc. Am uitat să mai cânt, el a zâmbit malefic in semn de victorie.
-N-nu s-a terminat?
-Ce s-a întâmplat, domniță? Ți-a mâncat pisica limba?
-C-ce? Nu.. Heh.. Pentru ce a fost acel făcut cu ochiul?..
-Nu ți-a plăcut?
-N-n-am zis asta..

De ce mă bâlbâi? Nu.. Nu se poate.. El e un super erou.. Vino-ți în fire, Cleo!
-Cleo?..
-Huh?
-Ești bine?
-D-da.. Cât se poate de bine. Heh.. Trebuie să mă opresc cumva din bâlbâit..
Și-a verificat mâna dreaptă, inelul de pe degetul inelar.
-Trebuie să fug. Ne vedem în curând, domniță.
Mi-a sărutat mâna înainte să plece. Chiar trebuie să o învăț pe inima asta cum să iubească..