Un dans si trei cuvinte..{yaoi}

Neajutorat : El sau eu?

-Nenorocitule! Tipa tatăl lui la el si il lovi cu putere,fara milă, acesta cazand  jos.Cum sa aduci toți golanii in casa mea imbecilule ! Continua el si il lovi cu piciorul.Puteam sa observ deja in ochii lui Hiromi lacrimi...

Nu e bine...nu vreau sa plângă...e din vina mea...Nu e drept..

-Hiromi ! Strig eu spre satenul din fata mea si alerg catre el, trantindu-ma langa dansul, mangaindu-l usor pe cap, simtind cum lacrimi fierbinti imi inunda obrajii.Nu trebuia sa fie el cel lovit...N-a facut n-nimic...

-Pleaca de langa el vagabondule ! Numai voi mi-ati corupt fiul ! Tipa tatăl lui la mine , pregatindu-se sa ma lovească,  eu strangand din ochi cu putere, asteptând lovitura.

In schimbul loviturii am simtit doua brate puternice ce ma înconjoară si o mica bruscare ce ma dadu putin mai pe spate...Inainte sa-mi dau seama, cel care m-a salvat din Iadul in care am trăit ani de zile, se puse in fata mea,aparandu-ma. El tusi de doua ori, apoi ridicandu-se ma lua de mana si iesi cu mine din casa izbind usa cu putere in urma lui.

Ne-am oprit undeva la cateva străzi distanța , el încă tinandu-ma strans de mana si tragandu-ma după el .Se aseza usor pe o bordură si respira sacadat, tusind din când in când .In lumina lunii am putut observa ca in ochii lui se formau cateva lacrimi, el nelasandu-le frau liber sa-i cada pe obrajii rosii,usor inghetati de frig.

Ochii lui verzi prindeau o usoara nuanta rosiatica , culoarea de smarald devenind una stearsă , fara vaită...M-am aplecat sa ma asez langa el, dar el mă opri.

-Nu te aseza jos...imi spune el cu glas stins, asternandu-si usor geaca de piele pe trotuar, luandu-ma de talie blând si lasandu-ma pe geaca lui.Stai asa, altfel vei răci. ..imi spuse in aceeasi notă, simtind ca vocea lui tremura incontrolabil..

Isi baga mana in buzunar si scoase din acesta 2 bomboane cu (,) caramel pe care mi le intinse mie, eu acceptandu-le.Mi se parea atat de trist ca persoana care ma ajutase atata vreme patise asta din vina mea..

-S-ar putea sa-ti fie foame,nu-i asa? Momentan n-am mancare, dar am astea, poftim..spuse Hiromi, uitandu-se in gol.Avea privirea pierdută,desi era cu ceva ani mai mare ca mine, părea...neajutorat...

Sirul gândurilor imi fusese întrerupt de Hiromi care...Ma lua un brate brusc, strangandu-ma tare.

-Lasa-ma doar putin..spuse acesta, eu simtind cum cateva picături calde imi ajung pe tricou.Nu l-am putut da de pe mine, mi-era prea mila...sau prea drag...M-a ținut asa ceva minute, timp in care eu ii faceam concurenta semaforului,  inrosindu-ma foarte evident.Speram totusi, in lumina noptii ca acesta sa nu observe...

-Scuze...continua el, după care imi da drumul si-si intoarce capul , rusinat si el de situatie.Haide ! Spuse el ridicandu-se.Nu putem sta aici toata noaptea.Imi zice, după care ma ridica si ne pronim la drum.

-Unde mergem? Intreb eu incet, prinzandu-l de maneca, si tinandu-ma dupa el.

-Sa ne plimbam..spuse el, uitandu-se spre cer si zambind trist.

In acel moment aveam impresia ca suntem la o intalnire...doar eu si el, noaptea, plimbandu-ne...Era...frumos, dar el nu simte asta pentru mine si stiu asta...Era..atat de rece afara ,si totusi mi-era atat de cald langa el, incat as fi vrut sa nu mai plec niciodata. Nimeni n-a mai spus nimic pentru ceva vreme , linistea devenind insuportabil de apasatoare.

Ma gandeam sa incep eu un dialog,dar imi era prea teama de ce va spune...Oricum deja ma comportam ciudat...

-Haide, vom merge sa dormim la prietena mea .Spuse el, uitandu-se cu (,) coada ochiului la mine.

-Nu vreau sa deranjez mai mult decat am facut-o...Cred c-ca voi pleca.Spun eu vrand sa fac cale-ntoarsa, dar el ma prinse de gulerul hainei, eu zbatandu-ma sa scap.

Totul fiind in zadar,insa neputând  sa ma calmez el imi dădu drumul.

-Ce-ai pățit, la naiba ! De ce te zbati ? Ma intreba Hiromi vizibil îngrijorat de "reactia" mea.

-Nimic, scuze...Spun eu calmandu-ma si mergând in continuare după el.

___________După 30 de minute_____

-Buna iubire! Spuse blonda cu o voce pitigaiata si sarindu-i in gat lui Hiromi, sufocandu-l efectiv.

-Buna iubito !Spuse el sarutand-o .Trebuia sa rămân calm, sa nu dau de bănuit...Mda,  imi placea de el ...foarte mult, si mi-am dat seama de asta acum ceva timp,  dar eu nu, dracu are curaj sa-i spuna.

-Iubire, cine e asta ? Spuse dansa, uitandu-se cu scârba la mine.

-El e un...prieten.Spuse Hiromi cu o mica ezitare, intorcandu-si capul in partea opusă mie, parca ocolindu-mi privirea.Putem dormi la tine in seara asta?Întrebă el uitandu-se direct la ea.Cum ii putea cere asta, doamne...

-Sigur, dar tu dormi cu mine, bine iubi ? Spuse ea fericita, luandu-l in brate si uitandu-se urat la mine.Parca al naibii -mi făcea asta...

-Bine, bine..Spuse roscatul dand-o jos de pe dânsul.

-Hai, vino sa-ti arat unde vei dormi tu ! Imi spuse blonda ,tragandu-ma ....tarandu-ma după ea.Aici ! Spuse bagandu-ma in camera si inchizand usa dupa mine.

După vreo ora in care am stat si m-am tot gandit la cele întâmplate in seara aceea, m-am pus in pat, închizând lumina si uitandu-ma pe perete la umbra scaunului, ce aducea a silueta unei persoane.

Deodată se auzi podeaua scartaind, fapt care ma sperie îngrozitor si ma facu sa tresar.M-am ridicat din pat, si am decis sa merg  la Hiromi sa vad daca doarme , sau daca pot sta putin cu el.

Din camera alăturată se auzeau voci, semn evident ca proprietara casei si roscatul nu dormeau.Nu mi-am ascultat primul instinct si m-am îndreptat cu pasi mici si timizi spre camera lor, deschizând usa, doar ca sa o vad pe blonda a carui nume nu-l stiam peste Hiromi, sarutandu-l.

In acea clipa am simtit cum ochii mei incep sa se inunde de lacrimi fierbinti ce alunecau încet pe obrajii mei palizi.Când ma observa , fata se coborî de pe el, lasandu-l sa respire.Eu am alergat spre camera in care stăteam si am trântit usa după mine, nevrând sa mai aud pe nimeni.

-Nu-i corect...de ce patesc eu asta..? Ce i-am facut eu rău lui...de ce-mi face asta?...Il urăsc ! Imi spuneam eu, stând pe jos cu genunchii stransi la piept.

_________Perspectiva lui Hiromi _____

-Am dat de naiba ! Imi spun eu, impingand-o pe Misa de pe mine, si ridicandu-ma de pe pat, in cautarea pustiului care plecase din camera cu cateva momente in urma.De ce a reactionat asa? Ma întrebam eu , mergând spre camera dansului.

______________________________________

Na bun, am pus next-ul...scuze dar am fost racita-convulsie-scoala si nu prea am avut timp, dar acum ii pot multumi profesoarei de latina ca nu-si fă interesul pentru materia ei...Sper ca v-a placut acest capitol si scuza-ti-mi eventualele greseli de ortografie.
Ne vedem la urmatorul capitol.
Va pupic, Bye ! :* :) ^-^ =.= (;)