Un dans si trei cuvinte..{yaoi}

Dificil...

-Poti, nu-mi pasa.Nu iteleg de ce-ti pasa atât de mult de terminatul ala.Spuse el nepăsător, apoi pleca.

Eu am intrat in salonul lui Mika, unde...

_____________________________________

Unde l-am vazut pe băiat stand intins pe pat, cu 2-3 aparate langa dansul ce tiuiau de-ti spargeau timpanele.M-am asezat usor pe pat, nevrand sa-l trezesc si am inceput sa-l mangai pe cap , gandindu-ma serios la ce voi face  cu el in continuare...In halul asta,nu-mi va fi de folos.

Baiatul se trezise, lasand la vedere niste ochi de un albastru cristalin, unic.El geme usor si se ridică ,sprijinindu-se cu spatele de perete, uitandu-se la mine cu ochii intre-deschisi.

-Hiromi...? Spuse el incet.

-Ce s-a intamplat? Il intreb eu ingrijorat , ridicandu-ma de pe pat.

-De ce sta persoana aia si rade la usa? Intreaba el uitandu-se cu ochii mari spre usa.

-Ce persoana? Nu e nimeni acolo .Ii spun eu si mai ingrijorat.Ce are? Incepuse sa halucineze sau ceva...

-Mi-e frica...V-vine spre noi...spune el uitandu-se in continuare in gol.Trebuia sa-l ajut cumva...

-Ia-ma in brate...imi spune el cu ochii inotandu-i in lacrimi si dandu-se mai in spate, lipindu-se de tot de peretele alb.

L-am luat in brate pe baiat, mangaindu-i spatele ,incercand sa-l fac sa nu mai tremure...E ceva ce tampitul ala de doctor nu mi-a spus despre starea lui Mika si trebuie sa stiu ce e.

-Uite Mika ...Eu trebuie sa plec putin ,dar ma intorc, bine? Spun eu, dandu-l jos de pe mine, uitandu-ma in ochii lui.

-N-nu ma lasa cu ea...spune el inca tremurand.

-Ma intorc repede ,pustiule, iti promit..spun eu sarutandu-l pe frunte ,si iesind din camera, fara sa ma uit inapoi..Daca o faceam, nu mai puteam sa plec...Mi-e prea mila de el..Hei, tu! Strig eu catre doctorul ala infect , el intorcandu-se la mine sictitrit.

-Ce-i? Ma intreba dansul , punandu-si mainile in san si zambind.

-O sa-ti fac eu sa-ti dispara zambetul ala idiot de pe fata ! Ce a patit Mika !? Intreb eu exasperat , luandu-l de guler si ridicandu-l de la sol.

-Ce a patit? Ti-am spus ca e o cauza pierduta.Calmeaza-te si-ti explic. Imi spune el nonşalant , uitandu-se fix la mine.

-Ce vrei sa spui? Il intreb eu ,linistindu-ma putin si lasandu-l jos, mirat la auzul cuvintelor lui.

-Vreau sa spun ca are inceput de schizofrenie si tulburare de comportament severa. Ma mir ca nu ti-ai dat seama..Spuse uitandu-se in fisa lui medicala.

-Cum se trateaza ? Intreb eu speriat la auzul diagnosticului.Platesc oricat ! Spun eu agitat.

-Nu are leac.Pur si simplu trebuie sa ai grija sa nu se enerveze si sa-l calmezi daca incepe sa vada lucruri sau ceva.Daca nu, administreaza-i pastilele astea .Daca nu vrea, i le dai fortat.Spuse dandu-mi o cutie cu pastile.

-Nu ii voi da nimic din ceea ce nu vrea sa ia de buna-voie ! Spun eu revoltat catre medic.

-Treaba ta ! Spuse el plecand si lasandu-ma pe holul spitalului singur.Deodata se auzi un zgomot puternic.La naiba,Mika !

Am alergat repede spre salonul in care era baiatul si acolo l-am vazut aruncand cu lucruri in perete, tipand.

-Lasa-ma in pace ! Pleaca !  Tipa el punandu-si mainile la urechi.

-Gata, gata...Linisteste-te .Nu e nimeni acolo pui...Nu e nimeni..Gata,gata...Spun eu luandu-l pe Mika in brate si strangandu-l tare.In felul asta te vei rani ...ii soptesc eu sarutandu-l pe frunte si dandu-i umpic* drumul din stransoare si privindu-l in ochii lui albastrii ,speriati...

-N-nu mai pleca...Imi spuse el , strangandu-mi haina usor si strangandu-si ochii..Niciodata...continua el.

-Hai sa mergem acasa...spun eu luandu-l de mana si iesind din salon.

-Nu va veni si doamna aceea cu noi, nu? Ea ramane aici ,nu-i asa..? Ma intreba el , ascunzandu-se in jacheta mea, stand cu spatele lipit de abdomenul meu.

-Nu va veni puiule, nu va veni...Acum, hai sa mergem, sigur esti obosit...

~Acasa~

-Uaaaa...A-asta e casa noastra ? Ma intreba adolescentul uimit, mutandu-si privirea cand intr-o parte , cand in alta.

-Da...Asta e casa noastra..Spun eu zambind, impingandu-l usor de la spate ,spre bucatarie.Presupun ca ti-e foame, nu-i asa ? Il intreb eu cautand ceva prin frigiderul...gol...liber...pustiit..nul..
zero..Pe dracu!

-Putin, spuse el rotindu-se cu scaunul de la mini-barul bucatariei.

-Vrei sa ma duc sa-ti iau ceva de mancare? Intreb eu , uitandu-ma la el, vazand cum expresia lui se schimba instant.Stii ce, lasa...Mergem amandoi ! Spun vesel, el urmarindu-ma.

In timp ce mergeam spre magazin, pustiul ma intreba:

-Hiromi...e c-ceva ce tu nu-mi spui? A-am patit ceva...? Intreaba el , uitandu-se la mine serios.

Cum aveam sa-i spun ca incepe incet sa devina un schizofrenic nebun de legat , dar pe care il iubesc prea mult ca sa-i pot face ceva...Nu puteam...nu voiam sa-l ranesc...Il iubesc...

-Nu...Nu e nimic..De ce intrebi asta? Il intreb eu usor nesigur, mangaindu-l pe cap , cand aproape am ajuns in fata magazinului.

-Doar asa...spuse el vesel, uitandu-se in jur.

-Asteapta-ma afara, ma intorc repede.Ii spun eu intrand in magazin.

_________Perspectiva lui Mika_______

Cat timp Hiromi m-a lasat afara, am vazut un carucior roz, cu un bebe mic si dulce in el.M-am dus la el si am inceput sa-i vorbesc si sa-l gadil, el incepand sa rada .Imi placeau bebelusii...

-Ce-i faci bebelusului meu, nebunule?! Tipa o femeie la mine, moment in care m-am speriat rau, taradu-ma cativa pasi inapoi, lipindu-ma cu spatele de un zid, simtind cum niste lacrimi incep a-mi curge pe obraji.

In acel moment iesise in graba din magazin Hiromi, indreptandu-se repede spre mine si luandu-ma in brate incercand sa ma calmeze...

-Tine-ti creatura departe de copilul  meu ! Tipa femeia, luandu-si caruciorul in mana , uitandu-se la Hiromi.

-Te pune naiba sa mai vorbesti asa despre el ! Tipa Hiromi la ea, ochii lui aprinzandu-i-se de furie.

Hiromi ma ridica de jos, calmandu-ma , ma lua de mana si ne pornim spre casa...

~~~~~~~~~~○.○~~~~~~●.●~~~~~~~~~~~

Gata in sfarsit cu capitolul asta care e de la varza-n jos desi mi-a secat aproape toate ideile ...
Sper ca v-a placut...*pe cine pacalesc, e oribil 😣*
Scuzati-mi eventualele greseli de ortografie...
Va pupic :* :)) ^-^