Un dans si trei cuvinte..{yaoi}

Spital...

________Perspectiva lui Mika__________

M-am trezit dimineata, razele soarelui conturandu-mi usor fata palidă, invelit bine in asternuturile dezordonate.L-am vazut pe Hiromi dormind pe scaun, suvitele-i de par cazandu-i pe ochi. Se simțea un miros intepator de tutun in camera...Fumează...

M-am ridicat in liniste in fund, in acel moment Hiromi isi deschide somnoros ochii, cascand scurt si apoi afisandu-si o fata melancolică...ca si cum si-ar fi amintit ceva rau cand m-a vazut...

-B-buna dimineata ! Spun eu, punadu-ma la marginea patului, uitandu-ma catre dansul.

-Buna dimineata...Ai dormit bine? Ma intreba el, aprinzandu-si o țigară si tragand din ea.

-Nu mai fuma...spun eu , schimband subiectul.Nu-mi placea simpla idee ca el sa se distruga cu fumatul...Nu-mi place sa stiu ca-si face rau...Pana la urma, si el m-a ajutat pe mine...

-De ce nu as face-o ? Mi-o întoarse el, uitandu-se la mine si dandu-si ochii peste cap.Se comporta d-diferit fata de aseară....Am facut eu ceva...? De ce face asta...?..

-P-pentru ca nu e b-bine...spun eu balbaindu-ma , speriandu-ma putin s reactia lui seacă si nervoasă.

-De când imi dai tu mie comenzi, păpușă ? Spuse acesta pe un ton nervos, ridicandu-se amenințător spre mine, aruncandu-si pe jos tigara.

-E-eu doar...spun, simtind cum siroaie de lacrimi isi fac loc pe obrajii mei, ducandu-mi mâinile in dreptul fetei din reflex, vrand sa ma apar.Nu-mi vine sa cred ca am avut incredere in el sa-l las sa ma ia de acolo...M-mereu...Mereu fac asa...

-I-imi pare rău...spuse el, luandu-ma strans in brate, mangaindu-mi usor spatele si strangandu-ma tare.

________Perspectiva lui Hiromi_______

Ce naiba tocmai am facut?! Era sa ma dau de gol, dar pustiul asta m-a dat peste cap...nu inteleg ce simt pentru el si trebuie sa ma prefac ca sunt doar prietenul lui?! Il iubesc si nu stiu daca ii pot face una ca asta...Il v-a răni tare...Si il cunosc de mult...Daca ii fac asta...nu mi-o voi putea ierta...

L-am tinut in brate o vreme, linistindu-l si cerandu-mi scuze de zeci de ori, desi stiu ca nu-l ajutau la multe...trebuia sa fiu alaturi de el...Nu sa fiu eu nervos pe seful meu si sa tip la pusti...Riscam sa-si piardă incredera in mine...Acum ca era major, stăteam la mana lui...Putea pleca oricand.

-M-mi-e frica...spuse Mika in soapta, strangandu-mi usor tricoul in pumni si suspinand.

-De ce ti-e frica? Întreb eu oarecum surprins la auzul spuselor lui...Nu vreau sa se întâmple asta...

-D-de tine...spuse el, incepand iar sa planga.Daca avea de gand sa o tina tot asa,s-ar putea sa ajung la spital cu el, si chiar nu vreau sa-l bolnav...

-N-ai de ce Mika...N-ai de ce...spun eu încercând iar sa-l calmez, sarutandu-l pe frunte, desi nici eu nu mai stiam la ce sa ma astept de la mine...Pustiul asta ma făcea sa fiu nesigur pe mine...Ceea ce n-am mai pățit nicodata pana acum...La naiba...

M-am ridicat usor de pe pat, indreptandu-ma spre noptieră, luand un pahar cu apa si inmanandu-l băiatului din fata mea.

-M-multumesc...Spuse.Hi-Hiromi...continua el dupa cateva momente, apoi scapa din mana paharul, cazand pe asternuturile moi, fara a mai face vreo miscare.

-Mika ! Spun eu temandu-ma de ce-i mai rau, alergând spre băiat, zguduindu-l încet, sunând la 112.

In 30 de minute am ajuns cu el la spital, de acolo preluandu-l un medic pe la 43 de ani, destul de inalt, cu vreo 3-4 suvite de par pe cap.

-Puteți pleca acasa acum.Este in grija noastra, nu trebuie sa va faceti griji.Imi spune doctorul, luandu-l pe Mika si ducandu-l intr-o sala.

-Cum naibii sa nu-mi fac griji?! E intr-un spital infect, in coma si pe mana unui străin ca tine, care nu pare ca are mai mult de 2 zile de practică in ultimii 30 de ani! Spun eu nervos, aproape lovindu-l pe doctor,tipand agitat prin spital...Ce-i drept mai mare decat nervii mei pe calmul lui era teama pentru pustiul ala amărât care statea intins pe patul ala si abia de respira.

Doctorul se uita in sictir la mine.

-Fa-i naibii ceva , nu sta si te holba ca un tâmpit la mine ! Spun eu mai iritat ca niciodată, cum dracu putea sa stea asa si doar sa-l privească pe copil.

-Si ma rog, de ce esti asa de agitat pentru prietenul tau? Doar nu sunteți impreuna. Daca moare, moare un fraier care respira aer degeaba. Spuse medicul....Tocmai il facuse pe Mika "fraier" ?

In acel moment n-am mai putut fi calm...Sa se ia naibii de mine, dar daca se ia de Mika, s-a pus cu dracu'.
Mi-am lipit pumnul de fata lui in forta , facandu-l sa-si întoarcă capul la 90° , văzând cum un firicel de sânge i se scurge din gura.

-Dute si ajuta-l pana nu-ti mai f*t una ! Tip iar , el intrând in salon si închizând usa după dansul.

Se făcuse deja ora 23:30 si eram in spital pe scaunul ala afurisit de mai bine de 15 ora asteptând ca dorctorul ala imbecil sa-mi dea o amarată de veste despre Mika.Era doar vina mea...doar vina mea...nu trebuia sa-l ranesc...Cum pot sta eu linistit ,când il stiu pe copilasul ala asa...Intr-un final medicul iesi din salon, moment in care eu am alergat la el intr-un suflet.

-Ce-a pățit Mika? Ce i s-a intamplat? Când se va trezi? Intreb eu disperat, asteptând raspunsurile lui.

-Este intr-o stare destul de stabilă, credem noi, dar avem in vedere ca a intrat in aceasta presupusa "coma" din cauza supra-solicitarii psihice si are temperatura mare. Spuse bărbatul din fata mea, aruncandu-si ochii peste cap.

-Dar se va face bine, nu-i asa...? Spun eu cu un nod in gat, simtind cum ochii incep sa ma usture si in ei formandu-se lacrimi.Il pot vedea? Intreb eu, cu glasul usor tremurând, încercând sa ascund asta , punandu-mi capul in pamant.

-Poti, nu-mi pasa.Nu iteleg de ce-ti pasa atât de mult de terminatul ala.Spuse el nepăsător, apoi pleca.

Eu am intrat in salonul lui Mika, unde...

______________________________________

Ei bine , gata si cu acest capitol, cam atât am putut...vreau sa va spun de pe acum ca Hiromi e un personaj "secretos" si o sa aveti ceva surprize...de ce va spun asta?
In fine...Sper doar ca v-a placut...
Si scuzati-mi eventualele greseli de ortografie...
Va pupic :* ^-^ (^'^) :)))