Vechiul eu.

126 4 0
                                    


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.



Seara spre bucuria mea si exasperarea Jessicai nu e gata. Saraca Jessica o dor picioarele. Sincer si pe mine ma cam incomodeaza costumul, avand in vedere ca e deja 1:09. Nu pot sa ma plang. Acum sunt cu Jessica pe acoperisul hotelui si admiram privelistea. Petrecerea sa terminat acum vreo ora, dar eu am vrut sa fac ceva pentru Jessica si am vorbit cu personalul hotelui sa imi aranjeze o masa pe acoperis ca sa pot lua cina cu Jessica. Am mancat, am vorbit si am ras pe saturate. Am admitrat cerul plin de stele si luminile orasului. Acum stau si o privesc cum se uita la stele.

-Iti place?

-E superb. Nu am mai vazut nici o noapte asa de instelata.

-Nopti ca asta nu vezi prea des pe aici, sunt doar vreo 2 asa de instelate aici in Seattle.

-Ma bucur ca tia venit idea sa venim aici sus.

-Si eu ma bucur enorm ca am venit aici. O trag in bratele mele. Stii cand sunt la birou sau acasa ma simt ca un leu in cusca, nu pot sa fiu eu insami. Dar cu tine sunt eu cu adevarat.

Jessica se uita la mine cu un zambet larg pe buze dar care ii dispare rapid de pe chip si un oftat ii scapa printre buze.

-Ce sa intamplat iubito?

-Christian sti ca asta nu e ok.

-Ce nu e ok?

-Asta. Ce se intampla aici. Incepe sa gesticuleze si se trage din bratele mele.

-Jessica nu iti face griji.

-Cum sa nu imi fac griji? Christian eu sunt soferita ta, tu esti seful meu.

-Jessica...

-Christian nu iti dai seama cum e asta? Soferita si seful au o relatie, adica cum suna asta?

-Jessica...

-Sigur parinti tai ma vor da afara pentru asta si ..

O trag spre mine si o sarut. Stiu cum suna asta, stiu ca suna nebunesc. Dar vreau ca Jessica sa fie a mea. Se trage mult prea repede din bratele mele.

-Jessica mie nu imi pasa ce vor zice parinti mei.

-Imi pare rau Christian. Dar nu, nu voi fi iubita ta.

-Jessica...

-Noapte buna domnule.

Jessica imi intoarce spatele si pleaca spre lift. Lovesc scaunul cu piciorul si trag de nodul cravatei si o arunc pe jos. Nu pot sa cred ca Jessica tocmai ma refuzat. Scot telefonul din buzunar si il sun pe Nick.

-Alo? Imi raspunde bunul meu prieten ragusit si putin cam prea adormit.

-Nick unde esti? Am nevoie de...ceva. Spun repede in timp ce iau o gura mare din paharul neatins de vin.

Simply is...Love!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum