Un secret uitat de timp

Partea a 5

Deschideti melodia si ascultati-o in timp ce cititi!

Înainte sa credeti orice despre povestea mea,nu,sa nu credeti ca am copiat-o.Scrisul e viata mea si daca l-as copia ar insemna sa nu traiesc cu propria viata.Povestea aceasta am scris-o mai demult si acum o postez aici...Lasati o parere,indiferent daca e de bine sau de rau...Va asigur ca o sa va placa finalul,asa ca citit in continuare

-Stai,nu pleca!I-am spus...

Dar era prea tarziu...Deja disparuse...Ce sa fac eu intr-un taram uitat de timp,de care nimeni nu stie si in care sunt singura?De ce nu am stat acasa?Acum nu mai pot da inapoi.iar el a plecat..Cine stie,cand se va intoarce?Nu pot sa stau fara sa fac nimic.Nu pot lasa ca toata viata sa-mi treaca prin fata ochilor,iar eu sa fiu prinsa in acest tinut pustiu...Trebuie sa scap cumva de acest loc si de aceasta umbra,care e prinsa inca,in orizontul amintirii,care nu are amurg si nu are margini.Atunci mi-am adus aminte de ceva:bolta argintie,pe sub care am trecut,cand am intrat in acest regat,al trecutului...Am mers in fata ei,dar acum nu mai era deschiderea larga si primitoare pe care am intrat,ci un zid solid si tare,din piatra,ca timpul insasi...Am incercat sa-l sparg,sa gasesc o cale de iesire,dar degeaba...,se pare ca el dorea sa ma raman aici pentru un timp...Am incercat ore in sir,sa gasesc alta cale de scapare,alta iesire,dar de fiecare data nimic...Am mers langa lacul de cristal,locul pe care l-am vazut prima oara,cand am ajuns aici...Parca nu mai eram asa fascinata sa-l vad si parca isi pierduse farmecul de-a dreptul,dar acest lucru se datora faptului ca eram singura si ma simteam inchisa...Nu aveam nicio cale de iesire...Am mers prin palatul pe care l-a readus prin magie...Era un loc foarte bizar.Peretii vechi,parca isi spuneau propria poveste ,tapiseriilor prafuite.Pe fiecare perete sau coridor era cate un tablou.Acele tablouri reprezentau o singura persoana,o femeie,foarte frumoasa si foarte tanara.Cred ca aceea era Anastasia,despre care totusi nu stiam nimic.Mergand pe coridoarele aparte ale castelului invechit si inghetat in amintirile trecutului,ajung in fata unei usi mari,destul de invechita,dar pe care scria cu litere mari si rosii NATALIA...Ce s-a intamplat?Nu pot sa cred!Cate sanse sunt ca eu sa fiu acea Natalia?Curiozitatea a fost prea puternica pentru a-i rezista...Am intrat inauntru.Nu m-am putut misca din fata usii.Era o camera superba.Un pat minunat,acoperit cu fulgi si presarat cu petale de trandafir..Niciodata n-am mai vazut astfel de pat.Toti peretii erau vopsiti in culoarea mov.Ciudat,dar era chiar culoarea mea preferata.O mireasma de trandafir se risipii in intreaga incapere...Cat iubesc trandafirii!Am deschis larg micul geam care se alfa in incapere si am privit afara...Cat de minunat si ciudat era acest regat...!N-am indraznit sa mai stau mult in acea camera,pentru ca nu stiam daca e pentru mine,si nici nu prea as fi vrut,caci imi doream sa pot sa ies din Taramul Viselor....Tocmai cand ma pregaeam sa inchid usa la camera,aud un zgomot,care mi se paru cunoscut si particule de magie,au cuprins intreg coridorul pustiu...Atunci mi-am dat seama ca vine!Se pare ca se intoarce,iar eu umblu prin palat,fara sa am voie...