Peisajul era unul de nedescris.Acea pestera pusti,acum nu mai era asa de parasita.Peretii de piatra se luminara dintr-odata.Parca ceva sau cineva intrase acolo.Mii de sclipiri verzi au aparut in fata ochilor mei.Parca erau licurici,parca erau stele lucitoare,dar era altceva.Lumina parca ma tragea de mana sa o urmez,parca isi doarea sa imi spuna vreo taina ascunsa,de-a taramului magic care a disparut.Am urmat lumina,am mers prin apa verzuie,cristalina.Degetele imi erau mangaiate de atingerile delicate ale apei dulci.Inaintam increzatoare,dar totusi temandu-ma pentru ce s-ar putea intampla.Inaintea mea era din ce in ce mai luminos,iar peretii parca prindeau viata.M-am oprit un minut si am privit inapoi.Lumina ce se lasa in spatele meu,scalda tacerea de gheata.Imi simteam respiratia rece.Parca auzeam o voce care imi spunea sa merg in continuare,parca vedeam zeci de umbre in spatele meu,dar de fiecare data nu era nimeni.Credeam ca e doar imaginatia mea,dar totusi nu era.Ceva sau cineva ma indemna sa merg in continuare prin acea pestera care nu avea sfarsit.Parca ar fi vrut sa aflu un secret,care a fost inghitit odata cu pamantul.As vrea sa-l aflu,dar frica ma cuprinde.Oare cum de am ajuns aici?
CITEȘTI
Un secret uitat de timp
FantasíaCe se intampla atunci cand totul prinde un contur si chipul intunecat iese la iveala?Oare va putea trece peste aparente si aspectul fizic sau va refuza sa iubeasca o umbra?
