Un secret uitat de timp

Partea a 6

Nu uitati sa deschideti melodia!

Am vazut particulele de magie,agitandu-se pe coridorul palatului,unde ma aflam si eu...Vai,vine,iar eu sunt in palat,fara ca macar sa am voie...!Dintr-o data,a aparut.Iarasi sub forma unei umbre,batute de soarta,uitata de timp,prins in dulcele sentiment al amintirii...M-am asezat in coltul holului cu capul in jos...Se apropie de mine...Nu spuse nimic,dar imi mangaie parul...Tremuram toata...Nu stiam ce sa-i spun,pentru ca nu-l cunosteam,aveam o oarecare teama si o neincredere fata de el,asa ca am intors capul...

-Nu te teme de mine...,nu-ti fac niciun rau,Natalia...

In acel moment am ramas socata...Avea un glas,parca de inger.Caldura sa din voce,planpanda ca si rasaritul soarelui,imi lumina sufletul,ca razele azurii ale lunii pe timp de noapte...Glasul sfios,fiind ca un dans vechi ca timpul insasi,parca brazda intinsul apelor..Ceea ce ascundea glasul lui mirific,era magic,ca prima stea de pe cer,ca fiica astrului noptii,in cautarea luceafarului...

-Te plimbi prin palat?

-Nu..,eu..,nu am vrut...

-Nu-i nicio problema...De aceea am readus palatulu aici,ca sa ai unde sa stai,si vino sa-ti arat ce camera am pregatit pentru tine...E doar a ta!

Atunci,cu un gest tandru si cu multa delicatete imi intinse mana...Glasul sau plapand,parca ma facuse sa am incredere in el...Parca gestul lui,fara niciun scop rau,imi oferise ceea ce in alta parte nu am gasit:o persoana careia sa-i pese de mine,si care sa ma aprecieze...

M-am ridicat usor,din coltul in care m-am retras si am intrat alaturi de el in camera..L-am auzit spunand cu acelasi farmec in glas:

-Aceasta e camera ta...Am facut-o prin magie,dupa cum iti place...Este singura camera pe care am modificat-o,camera Anastasiei...,restul nu am vrut sa le schimb...

Apoi se apropiase de fereastra si o deschise in larg,iar o mireasma de liliac amestecata cu trandafiri,se simtea imprejur...

-Tot ce vezi aici e al tau...Gradina,campia,lanul de grau,mai ales Lacul de cristal...Mult iubitul meu lac,alaturi de care am atatea amintiri....Vino cu mine,sa ne plimbam pe langa apa lui splendida,de cristal...Nu am spus nimic,dar am facut 2 pasi inainte,spre a merge acolo,dar fara sa-mi zica ceva ma lua de mana,si ma purta in zbor,pana la lac...Acolo imi spuse,iarasi cu caldura in glas:

-Ce parere ai despre acest loc?

-Pai...este superb,este magic..,dar as vrea sa plec de-aici.Singuratatea ma distruge...!

-Dar acum nu esti singura..,esti cu mine...Te-am adus aici,pentru a-ti oferi o viata mai buna,pentru a-ti sterge lacrimile sufletului,pentru a te face asa cum ai vrut sa fii vreodata...

-Stiu si iti multumesc din suflet...Esti singura persoana careia i-a pasat vreodata de mine...

-Nu mai sunt persoana de mult timp...de cand regatul meu a fost distrus,de cand Anastasia a murit,si de cand sunt doar o umbra a trecutului,care traieste in dureroasele amintiri,si care asteapta lumina vietii pentru a deveni iar ce-a fost...

-Te rog,lasa-ma sa plec!

-Gandeste-te bine Natalia...Ramai cu mine,nu ma lasa singur,caci atunci am sa ma sting,ca focul dupa furtuna,ca iubirea dupa tradare,si am sa ma-nchid ca florile la apusul auriu al soarelui...

-Imi poti spune macar cum te numesti?

-Numele meu este Edward,de mult un baiat frumos,cu plete aurii,acum,doar o umbra cenusire,caruia inima sihastra striga in tacere dupa libertate....As vrea sa pot sa scapde blestem,dar doar un sentiment pur,fara cusur m-ar putea ajuta sa trec peste ce-a fost...Trebuie sa uit trecutul,trebuie sa-mi opresc sufletul sa mai sangereze si trebuie sa opresc amintirile,sa distruga si ce mi-a mai ramas in acest pustiu lant al timpului...Inca odata,ramai cu mine...,nu o sa-ti para rau,ramai cu mine...