Cold Soul

Chapter 7

Pe drum incepuse sa ploua, dar pe Hayley nu o deranja. Ii placea ploaia, se simtea curatata de aceasta de toate cele patite. Se gandii sa mai piarda timpul... pana la urma, era -intr-un fel- certata cu Andrew.

Ajunsese la batranul stejar. Se aseza pe busteanul din fata lacului. Se uita la apa care dansa sub lacrimile pure ale cerului. Isi amintea cand mergea cu tatal ei la casa bunicului, care era o cabana langa un lac cu apa cristalina, care ii oferea niste veri de neuitat. Deaceea iubeste foarte mult sa piarda timpul uitandu-se la lacul din inima padurii. Ii amintea de verile de cand era un copil mic si fericit. Ii amintea de bunicul Jhon si de povestile lui, care o amuzasera mereu. Chiar si acum se amuza cand si le "reciteste" cu ochii mintii. Cum faceau ei baie, ore intregi, in apa racoroasa a lacului. Cum pescuiau peste sau cum se plimbau cu caiacele.

-Bunicule Jhon, mi-e asa dor de tine! De ce m-ai lasat singura? spune aceasta suspinsnd, amintindu-si si de moartea bunicului ei.

Isi lua chitara de pe umar, se uita la cer rostind numele bunicului sau si apoi cantand:

Daca ploaia s-ar opri

Sufletul meu ar pieri

Si daca zilele trec iar

Toate visele dispar

Dispare amintirea

Si odata cu ea, fericirea

Fericirea ce odata

A fost dragoste curata

-Oh! As vrea sa am o viata normala! spuse aceasta, cu o urma de tristete in glas.

***

Andrew era in living, pe canapea, cu Crow pe burta acestuia dormind. Vazuse ca incepuse sa ploua si se gandii la Hayley, daca este bine, daca nu a patit ceva.

-Ce se intampla cu mine?! De ce imi pasa atat de mult de ea? striga acesta, trezindu-l pe Crow.

-Oh! Scuze Crow, culcate la loc. Eu am niste treaba. zise si iesi pe usa, afara, pe veranda.

Se gandea. Se gandea unde ar putea fi Hayley, unde trebuie sa mearga pentru a o gasii. In timp ce mergea, isi daduse seama:

-Lacul! spuse, sperand s-o gaseasca acolo pe Hayley.

Ajunsese. Deja o gasii cu privirea, varand sa se duca dupa ea, dar ceva il opri. Acea voce, vocea ei. Canta, vocal si instrumental, vazand-o cantand la o chitara. Andrew ramasese uimit. A mai auzit-o cantand, dar atunci se prostea. Insa, acum, canta din inima. La fel ca el, asa era si el cand canta, spunea ce simte, prin versurii si melodii.

Ii se facuse dor. Dor de acele momente, cand urca pe scena si vedea cum fanii il asculta cu drag, cum plang cu el la cantecele triste.  Si cum se dezlantuiau la cele pe care le cantau si care aratau cum era el si treupa, adica ei insisi mai tot timpul.

-Nu! isi zice acesta in soapta. Nu mai vreau asta! Nu mai vreau sa sufar! Nu mai vrea sa cunoasc persoane ca aceea! in timp ce zise asta, o lacrima se prelinse pe obraz, pe linia maxilarului si pica pe mana acestuia. Isi amintii ca si el vroia o viata normal, la fel ca Hayley.

-Ce faci aici?

Andrew se trezii din visare. Se speriase, Hayley era, deodata, in fata lui luandu-l la interogat.

-Plangi cumva? intreaba aceasta.

-Ce? Nu, este de la ploaie. raspunse Andrew, dand vina pe ploaie pentru lacrima care l-a tradat.

-Andrew... ploaia s-a oprit de 10 minute.

-Am...

-Nu conteaza, hai acasa, mor de foame! zise Hayley, facandu-l pe Andrew sa expire usurat pentru ca a scapat de interogatoriu si totusi sa chicoteasca la afirmatia lui Hayley. Si lui ii era foame.

***

-Ma duc sa-mi fac ceva de mancare, vrei si tu ceva? il inteaba Hayley pe Andrew.

-Da. Nu conteaza, sa fie orice. raspunde acesta.

Dupa 10 minute, Hayley se intoarce cu doua boluri cu salata de fructe si se aseaza pe canapea, langa Andrew, inmanandu-i acestuia unul dintre boluri.

-Meow...

-Oh! Scuze Crow, vin imediat. spune aceasta, obsevand ca si lui Crow ii este foame.

Dupa ce venii cu un bol in plus, care avea il el lapte cald, il puse lui Crow in fata, iar acesta se bucura pe deplin de mancarea calda, tocmai primita. Era liniste. Amandoi mancau cu noduri, cel putin Hayley asta facea. Nu aveau subiec de discutie, si nici unul dintre ei nu vroia sa reaminteasca de cele intamplate la lac.

-Am... si, de cand canti la chitara? sparse Andrew tacerea.

-Nu de mult timp. Dar stiu de mica, am invatat de la bunicul. spuse aceasta, intristamdu-se la ultima propozitie rostita.

-Oh! Canti destul de bine, sa stii.

-Multumesc, cred, raspunse aceasta inrosindu-se.

Liniste. Din nou nemernica de liniste. Parca -de cand s-a mutat aici- linistea a urmarit-o. Si asezandu-se in cele mai nepotrivite momente, adica mereu. Mereu cand era singura cu Andrew. Ceea ce e o probleme, pentru ca in aceasta cabana locuiesc numai ei doi.

-Eu ma duc sus. Noapte buna. spune Hayley, dezmortind -intr-un fel- atmosfera.

-Noapte buna. sopti Andrew cand ea deja, Hayley, urcase scarile.

***

De ce ma simt asa in preajma lui?Nu are cum! Eu nu am simtit asta pentru altcineva, inafara de tata si bunicul Jhon. isi zice Hayley in gandul ei, nefiind sigura de ceea ce se intampla cu ea.  Nu se poate asa ceva! Nu cred ca simt asta. Si daca ii zic, poate el nu simte la fel. Daca ma respinge? Daca nu mai vorbeste cu mine? Poate e mai bine sa ignor sentimentul asta. In plus, nimeni nu ma vrea prin perajma sa, deci, de ce sa-i stric viata cu chestia asta? Poate nici nu e ceea ce cred eu, poate ma insel. Sau poate nu. Dar nu pot! Nu e de ajuns ca ma lasa sa locuiesc cu el? Lasand partea cu " menajera" laoparte. Ca m-a ajutat cand am lesinat si nu m-a abandonat? De ce trebuie sa stric viata tuturor cu sentimentele mele? se cearta Hayley, cu ea insasi. Sperand ca ceea ce crede ea sa nu fie adevarat. Sperand sa nu mai distruga viata unui om. La fel cum a facut cu a tatalui ei. Facandu-l sa locuiasca cu scorpia de maica-sa 16 ani de zile, deoarece se nascuse ea. Nu i-a zis tatalui ei asta, desi mereu invinuindu-se. Doar bunicul ei stiind de acest secret.

------------------------------------------------------------------------------------------------------

Asa, dupa cum v-am promis, am venit cu nextul. E plictesitor, stiu, merit sa fiu omorata cu o lingura. Nu va acuz daca credeti asta, dar nu am avut inspiratie. Ideea initiala pierdandu-o azi, in timpul tezei si nu mai putui sa mi-o amintesc. Asa ca venii cu "chestia" asta care ar trebuii sa se numeasca next... dar lasam asta acum. Sper doar ca nu v-am plictisit, adica la mine nu se intampla nimic interesant. Am doar scene lacrimogene, de te lasa perplex sau cu moaca lipita de monitor zicand: "What is this shit?"... si eu o zic cand citesc ce scriu in caiet pentru a posta aici. Deci, pedeapsa cu lingura, chiar o merit. Cel putin Every mi baga si actiune, eu neavand asa ceva in capitolele mele.

P.S.: la vesurile alea, nu am avut negativ, deoarece sunt compuse de mine, pe moment si negativul a fost de la o melodie, dar nu mai stiu care si asta se aude doar in capul meu si nu prea stiu cum sa il descriu, deci, incercati sa-l cititi ca pe un cantec, nu ca pe o poezie.

Hex'