Mă cuprinde răceala cea dintâi,
Îmi răguşeşte eul liric,chiar cumplit.
Unde e vocea mea interioară?
De ce m-ați amuțit?
E roşu gâtu-mi de idei,
Mi-ați spus că eu gândesc greşit.
M-ați rupt de lumea mea cea bună,
Şi m-ați numit nepotrivit.
În febră sufletul îmi e,
Arde,căci voi i-ați interzis
Să simtă ceea ce-a simțit,
Căci ce-a simțit era greşit.
Strănută mintea-mi amorțită,
Împrăştie idei şi gânduri,
Dar se evaporă-n scurt timp,
În aerul cu prejudicii.
Mi-ați înfundat şi nasul inimii,
Eu miroseam doar fericire.
L-ați înfundat... şi mă sufoc,
Căci respiram profund iubire.
Lăsați-mă în libertate,
Nu mă privați de la cuvânt.
Eliminați perfecționismul,
Vreau doar să scriu despre ce simt.
CITEȘTI
ARTĂ-MĂ
Poetry'Artă' pentru că,deşi cuvântul "artă" nu e un verb,exprimă stare,trăire şi se conjugă in inifinite moduri - fie cu ajutorul cuvintelor,al cheii sol sau poate al culorii...Astfel arta e mai flexibilă decât orice verb. ' -mă ' deoarece există persoane...
