Love Stories Vol II - Amnezia

Capitol 12

Mulțimea țipă energică și/sau drogata și brusc nu mai simt repulsie fata de droguri. Hmmm...
Cred ca totuși o sa mă limitez la o tigare!
Chicotesc si reduc la tăcere vocile din capul meu(sunt mai multe,Da!) când pachetul de țigări al Ginei intră în raza mea vizuală.
Ce  am de pierdut? La urma urmei,o viață am și nici aia prea lungă...După câte se pare!
Am stat 2 ani in coma și încă câteva luni la recuperare și sa fim serioși!  Dacă eram vreo tocilară speriată nu mă aflam aici sub nicio formă!

Ii trag pachetul de țigări din mana Ginei,iar ea se intoarce furioasă, apoi surprinsă când vede cine era hoțul.
Clatina din cap amuzata,apoi imi intinde bricheta.
Bag tigara în gura și rămân cu bricheta aprinsă, cand aud mașinile turandu-se iar mirosul de fum imi inunda narile.
Ahh! Imi vine sa il scot pe Mario din masina și sa mă urc eu!
Mașinile deja au înaintat,ajungand la linia de start.
Imi fac loc cu coatele și imping pe cine îmi sta în cale,pescuind din mers o cutie de bere.
Tipul căruia i-am furat-o nu pare câtuși de puțin deranjat de asta. Perfect!
Ajung în fața mulțimii și îmi aprind în sfârșit tigara.
Trag fumul înecăcios în piept și îmi simt gatul și plămânii razand. Cacat!
O tuse stupidă pune stapanire pe mine,aducandu-mi lacrimi în ochi și aproape pierd startul.
Incep sa tip hârâit o data cu mulțimea, simțind adrenalina alergand prin venele mele mai rău ca mașinile care au țâșnit de pe asfalt cu viteza luminii -mi se pare mie acum-  iar rotile lor încă scârțâie.
Doamne Dumnezeule! Pura muzica pentru urechile și sufletul meu.
Du-te dracu Daniel! Cu tot cu figurile și jocurile tale!

Dupa ce tusea s-a mai potolit,mai trag un fum,de data asta mai moderat,încercând sa nu mai tușesc ca ultima TBC-ista.
Aproape imi iese. Dar nu chiar.
Mașinile au ajuns pe partea cealaltă, lasandu-ne frustrați, cel puțin pe mine,ca nu mai vedem cine și ce face pentru a ajunge primul.
Doamne! Trebuie sa particip neapărat!  Acum!

Picioarele mi se îndreaptă din proprie voința spre Gina,formandu-mi un discurs în minte.
O gasesc entuziasmată la fel ca pe restul,intorcandu-se și incercand sa le vina în întâmpinare celor doi raceri.
-Gina.. strâmb din nas și încerc sa îmi fac voce de pisica,dar în zadar. Vocea mea suna ca a unui drogat în sevraj. Disperata aproape.
-Vreau sa ...
Dar raman cu vorbele și gândul în aer cand il vad pe nenorocitul care mi-a smuls părul apărând în dreapta ei.
Ma privește ca un prădător, dezvelindu-si dintii și umflandu-si pieptul,parca adulmecandu-mi mirosul.
-Hans. Marai,amintindu-mi cum l-a numit Daniel.
-Jucăria lui Daniel. Rosteste jos,maraind și el,dar nu de nervi. Ceea ce îmi ridica parul pe mâini și îmi doresc brusc sa imi infig bocancul în fața lui.
-Hei! Tipa Gina punandu-se intre noi și intrebandu-ma din priviri ce se întâmplă.
Arunc tigarea pe jos si o strivesc cu piciorul,imaginandu-mi sadic cum este el în locul țigării.
Inspir sa imi stapanesc atat nervii cât și frica care își face simțită prezența undeva prin corpul meu,făcându-mă sa tremur usor.
-Imi împrumuți masina ta? O intreb pe Gina,făcând abstracție ca nenorocitul încă este aici.
-Sigur. Pentru ce iti trebuie? Ma intreaba îngrijorată, mijindu-si ochii la mine.
-Vreau...oftez intorcându-mă spre locul de start.
Gina scoate un chițăit, iar Hans pufnește. 
-Nu cred ca e o idee bună.
-Jucăria are baterii noi.
Spun amandoi o dată.
Imi ridic o sprânceană și mă uit amenintator spre Hans,în timp ce Gina încearcă sa imi atragă atenția. 
-Dacă o stric sau o lovesc,promit ca ti-o fac cap coada! Spun serios,uitandu-ma la Gina.
O vad muscandu-si buza si stiu ca am câștigat, desi siguranța mi se clatina puțin.  Cu ce Dumnezeu o sa ii repar masina in caz ca o lovesc?  Cu 50 de euro?
-Vrei sa te joci pisicuta? Ma intreaba dobitocul ranjind și fac un pas spre el.
-N-ai cum sa te joci cu mine ,fraiere! Mârâi incercand sa o dau pe Gina la o parte și imi imaginez cum trec cu masina peste el. Și pe urma bag și marsalier.
Isi ridica mâna și îmi flutura o pereche de chei prin fața, invitandu-ma la cursa.
Oh! O sa mănânci praf și o sa te umilesc cum nu ai fost niciodată în viața ta!
-Ce vrei? Il intreb incrucisandu-mi bratele la piept.
O spranceana I se arcuieste,iar ochii I se plimba pofticioși pe corpul meu.
Mă strâmb dezgustata și apoi ma incrunt cand il vad ranjind.
-Tu o sa fi premiul meu! Dacă te ține! Imi spune arogant,ridicandu-si bărbia.
Imi vine sa il pocnesc!
-Continua sa visezi! Ii raspund zâmbind, iar Gina ma trage de mânecă, soptindu-mi ceva la ureche. Dar nu înțeleg ce,când în capul meu deja mă văd la linia de start.
-Dar,dacă o sa mă întreci, promit ca imi pun și fundiță! Ii raspund si o aud pe Gina icnind,iar pe el pufnind. Iar dacă eu o sa câștig, o sa imi dai masina ta! Continui.
Ambele sprâncene ii țâșnesc în sus și mustaceste. Apoi ranjetul ii reapare pe moaca.
-S-a facut!
-Dar înainte de toate,vreau sa iti vad masina! Ii spun serioasă.
-Ce?! Se rațoieste la mine enervat.
-Nu te-am văzut niciodată concurând și nu știu ce modificări are masina ta.
Te poți uita și tu la a Ginei,bineinteles! Ii spun la fel de serioasă,iar el pufnește din nou.
-Foarte bine! Raspunde după un timp în care s-a tot strâmbat și în care probabil S -a gândit. Curios lucru. Ca poate sa gândească,adică.