Love Stories Vol II - Amnezia

Capitol 36

Nu știu cât timp am stat pe podea, strângându-mi genunchii în brațe.
Imi plesnește capul,dar nu se compară cu gheara ce îmi strânge sufletul,pana nu mai rămâne mare lucru din el.

Nu înțeleg.
Stiu ca imi scapa ceva,dar nu reușesc sa prind firul gândului, dandu-i o forma.
Dar asta nu înseamnă ca înțeleg ce căuta o fată, abia ieșită din dus,lângă Daniel abia ieșit din dus,cu telefonul lui în mână.
Ce căuta ea acolo oricum,intre atâția bărbați?

M-am dat cu capul de tăblia patului sporindu-mi starea de amețeală și durere.
Ma simteam strivită. Tocată mărunt,apoi strivita din nou.
Respiram totuși normal, dar eram atât de goală.
Aveam creierul amorțit și inafară de grija sa nu mă întâlnesc cu Maria, nu mă puteam gândi la nimic.
Oricât as fi încercat.
Probabil,creierul meu deja avariat,intra în defensivă, alungând amintirile și informațiile ce imi fac rău.
Dar eu nu voiam sa mai uit nimic.
Dar nici sa o aud pe Maria spunandu-mi tristă ca n-o să am niciodată un copil al meu, iar pe Daniel dandu-mi o explicație.
Stiam ca o sa sune,dacă n-a sunat-o deja, sa ma dea la telefon.

Așa că m-am ridicat,amețită, sprijinindu-ma de pat.
Trebuia sa ies de aici.
Simțeam ca mă sufoc și toți pereții au de gând sa se prăbușească peste mine.

Am coborât gâfâind scarile,cu picioarele tremurânde și moi.
M-am sprijinit de balustradă și am zbughit-o pe ușă imediat ce am văzut-o.
Era încă întuneric.

M-am oprit în fața Mustangului și m-am prabusit în genunchi.
Nu puteam sa intru în el.
Nu puteam sa ii simt mirosul.
Și așa îmi era bine imprimat în minte.

Mi-am infipt degetele în pământ și le-am strâns în pumni,ignorând durerea din ele.
Era nimic comparativ cu ce simțeam în interior.
Cred ca de fapt, încă zac făcută bucățele, împreună cu telefonul.
Poate m-am spart și eu odată cu el.
Cam așa mă simt.
Pustiita,goală, frântă.

Am clătinat lent din cap și pana și mișcarea asta durea. Am simțit cum mi se clatină creierul.
M-am răsucit cu ochii stransi bine și am mers spre curtea din spate.
Bmw-ul mă aștepta abandonat și am mângâiat caroseria,lăsând urme de praf pe capotă.
Aveam nevoie de masina mea.

A pornit la sfert de cheie și am accelerat,ieșind rapid printre porti.
Am tras frana de mână intorcându-mă spre dreapta,apoi am accelerat înainte ca praful ce s-a ridicat să mă înghită.
Il vedeam ca pe un întuneric ce încearcă sa pună stăpânire pe mine și voiam sa fug de el.
Voiam doar sa fug,ca nimic sa nu mă prindă din urmă.

Am dat drumul muzicii la maxim și îmi simțeam corpul vibrând de la basul puternic,dar atât simțeam.
O vibrație. Nimic mai mult.
Și voiam sa rămână așa. 
Nu voiam sa mai simt nimic.
Stiam ca este ceva ce îmi scapă, dar cum nu reușeam sa ii dau de capăt. Durerea a revenit,razandu-mi în față.

Poate pentru Daniel inca suntem intr-un joc. Ceva îmi spune ca nu este așa, dar este o voce atât de firavă, încât a fost înghițită de restul gândurilor ce mi-au venit în minte,odată ce le-am permis.

Eu nu puteam sa am copii.
Așa ca,inafară de sex neprotejat fără probleme,ce putea Daniel sa vrea de la mine?
Nu puteam sa ii ofer cel mai de preț dar pe care îl poate dărui o femeie barbatului iubit.
Eram stricată. Defectă.
Așa ca dacă nu se termina acum,tot aveam sa ajungem sa ne despărțim mai târziu. 
Totuși, durerea lui a fost cât se poate de clara și de sincera în apel.
Nu!
Am scuturat din nou capul.
Nu te mai gândi!

Aveam un plan,care sa mă scoată din starea asta, măcar pentru moment.
Și m-am agățat de el,accelerând când am văzut că este patru jumătate dimineața.