Love Stories Vol II - Amnezia

Capitol 15

Îmi frământ degetele în poală,iar tăcerea asta apăsătoare îmi dă o senzație de rău. Nu este ca restul dăților în care râdeam sau dansam. Și nu îmi place. Dar nici nu știu cum să îi spun... Oftez.
-Aseară mi-am amintit ceva. Incep,iar vocea abia mi se aude,cu toate că muzica este incet,parcă chinuindu-mă. O văd pe Gina cu coada ochiului intorcându-se spre mine.
-Trebuie să opresc pe dreapta? Ma întreabă serioasă.
-Ai putea. Ii spun și încerc să îmi fac ordine în gânduri și să îi povestesc tot. Cred că o să mă simt mai bine dacă am cu cine vorbi despre toate căcaturile .
Gina oprește mașina brusc pe dreapta,sporindu-mi starea de agitație.
Se intoarce în scaun privindu-mă serioasă.
-Aseară. ..incep și inchid ochii. Mi-as fi dorit să pot uita totul. Cel puțin până imi amintesc tot și să nu mă mai chinui. -Aseară mi-am amintit ceva.
-Spune o data! Imi spune nerăbdătoare și caut un copac ceva, să îl fixez cu privirea. Nu vreau să mă uit la ea. E de ajuns că vreau să îi spun.
-Mi-am amintit ce am pățit. O parte din ce am pățit. Trag aer in piept si inchid ochii. De ce e așa de greu să îi spun? -Cel mai probabil am fost răpită și violată, apoi aruncată în pădurea unde am fost găsită.
O aud pe Gina icnind și părul mi se zbârleşte,simțind cum un fior de gheață mi se strecoară în vene.
-Maria...Spune Gina cu vocea tremurândă și mă întorc spre ea. Mă privește cu ochii mari,sticloşi și sper că nu o să plângă. Nu vreau să plâng din nou!
-Dar este ok. Sunt ok acum,doar că mi-aş dori să uit! Imi prinde palmele cu palmele ei umede și expiră ușor printre buze, gest care îl fac și eu.
Nu mă simt mai bine că i-am spus,dar cred că m-as fi simțit rău dacă nu îi spuneam.
-Nu vreau să îți fie milă sau ceva! Pur și simplu s-a intamplat! Încă nu știu de ce,dar sunt bine. Și asta contează!
-Doamne Maria! Cât ești de puternică! Eu as fi murit! Imi spune suspinând și o las sa mă ia în brațe. Sau eu o iau pe ea.
Si eu am murit! Imi spun în gând și realizez că Maria sau cum m-o chema,chiar a murit atunci! Eu sunt o varianta mai seacă de a ei,mai tare oarecum. Sau sper asta!

-Acum putem să mergem și să sărbătorim faptul că m-am angajat? O intreb incercand sa destind atmosfera morbidă ce ma apasa.
Ea chicoteste si isi șterge rimelul scurs de sub ochi,apoi imi mai strânge mâinile o dată înainte sa plece de pe loc.

-Și ce spuneai? Că te-ai angajat? Mă întreabă ea intrându-şi în normal,cu vocea ușor amuzată dar încă miorlaită. Și apreciez asta. Că o doare ce am pățit, dar a trecut peste de dragul meu.
-Exact asta am spus! M-am angajat la frac'tu! Sunt mecanic oficial! Ii spun râzând iar ea se intoarce cu gura căscată și ochii măriți spre mine.
-Pe bune? Ma întreabă.
Imi dau ochii peste cap si mă strâmb la ea.
-Pe bune! Incepem să râdem și încep și eu să conștientizez că eu chiar m-am angajat. Și abia aștept să încep. 
Ceea ce pot sa fac fix de mâine!

Millie ca de obicei sta drept în fața intrării și ne zâmbește când ne vede. Coada de persoane nu mai este la fel de mare ca vineri sau sâmbătă, dar tot sunt câțiva. Și eu care mă gândeam că nu este nimic mai plictisitor ca Germania...
-Bună fetelor! Ne saluta el zâmbind și se dă la o parte deschizând usa.
-Bună Millie! Spunem amandoua la unison și ne bufnește iar râsul.
Înăuntru aceleași domnișoare imbracate asortat în piele stau cu mape în mână, iar una merge înainte noastră. Oare de ce se mai obosește? Tot la aceiași masă mergem și chiar dacă am schimba masa,sunt sigură că Gina s-ar descurca.
Politica clubului probabil...
Ah! Trebuie să port o discuție cu Mario despre politici!
Dar i-am spus ce aveam de spus iar el a fost de acord! Mai mult,mi-a dat și cheile clădirii.
Ridic din umeri și măresc pasul după Gina. Cine m-a văzut și nu credea că sunt nebună, acum stie sigur!
Dar căcat! Nu toți avem discuții cu noi înșine? Eu mai și gesticulez din când în când.

Băieții sunt deja la masă și sunt oarecum dezamăgită ca el nu este. Chiar dacă știu că s-a supărat astăzi când l-am refuzat și am plecat sa vorbesc cu Mario, tot mi-as fi dorit sa il văd.
-Bună! Țipă Erik, Trevor și Micha unul după altul și le zâmbesc în semn de Salut.  O parte din energia și veselia ce o aveam,mi-au dispărut. 
Dar ce naiba am? Nu e aici,să fie sănătos! Eu sunt și vreau să mă distrez!
Imi arunc cardiganul peste gecile celorlalți și mă așez pe canapea,punându-mi un pahar cu whisky.
Gustul lui dulce și ușor acrișor incepe să mi se pare familiar și îmi ling buzele când un firicel mi se scurge printre buze.
Gina se comporta normal și mă bucur pentru asta! Nu as fi vrut ca de fiecare dată când mă uit la ea sa o găsesc studiindu-mă tristă.
Deci mă bucur că i-am spus!
-Si ce spuneai despre sărbătorit? Ma intreaba Gina râzând,clatinandu-si paharul.  Lichidul auriu de învârte ca o tornadă în paharul ei,amenințând să ude pe cine I sta în cale. Sau langa cine se duce Gina.
Acum,lângă mine.
Imi ridic și eu paharul spre al ei și ciocnim.
Simt o smucitură în umăr iar whisky - ul mi se prelinge pe mână și pe pantalonii Ginei. Ce dracu?
Mă întorc incruntată și dau nas în nas sau mai bine zis nas bun in nas rupt cu Simonne.
Imi inclestez maxilarul si strang paharul tare în mână,cântărind în minte dacă să îl fac țăndări în capul ei sau să îi mai trag una în nas.
-Ce dracu e cu tine? Țipă Gina din spatele meu.
Fața fardată a blondei se strâmbă puțin, atât cât îi permite nasul. Și încep sa rad.
Oricât de mult si-a acoperit vânătaia cu fond de ten,nu e de ajuns. Și cred ca ar avea nevoie și de un bandaj sau ceva.
Simonne mă privește cu atâta ură încât îmi mângâie ego-ul, desi nu știu exact de ce. Dar imi place. Și sper să aibă legătură cu Daniel.
Chiar dacă nu îl văd pe lângă noi. Desi mi-as dori.
-Whoa! Ce se întâmplă? Pisicile își socot ghearele? Ii aud vocea lui Trevor în urechea mea,deși cred că se adresa tuturor. Adică și Ginei și Simonnei.
Se pune cumva intre noi,impingand - o pe blonda în spate.
-Nimic. Decolorantul pe care îl folosește i-a ars și ultimul neuron și nu a mai reușit să aprecieze distanța. Spun uitându-mă la ea,așteptând cel mai mic semn.
Trevor se incruntă, neintelegând probabil la ce mă refer,apoi incepe să chicotească.
Respirația Ginei imi flutură părul pe spate și sunt sigură că puțin alcool pe pantaloni,n-ar deranja - o atât de tare. Deci ea și Simonne s-au certat din cauza...Nu știu din ce cauză.
Simonne își inclesteaza maxilarele și se întoarce pe călcâie, onorandu-ne cu dosul ei. Care este destul de bombat,trebuie să recunosc,iar asta mă face să pufăi.
Oare de câte ori mâinile lui Daniel au stat pe fundul ei?
Imi scutur capul și mă mustrez singură.
Este treaba lui unde își tine mâinile și ce face cu ele!
Dar sentimentul de acasă și de siguranță pe care îl am în brațele lui nu imi dă pace și mă enervează în același timp.