A doua pagina

150 17 1
                                    

Astazi e sambata, deci stau acasa.
Il astept pe Austin. Sper sa vina fiindca simt ca ma prabusesc de plictiseala. Sper ca nu voi scapa nici un cuvant despre petrecere, altfel voi avea parte de un discurs de ore bune.
Sar din pat si desfac scandura unde e ascunsa cartea. I-au o lama, ma asez pe pat, deschid cartea la a doua pagina si imi crestez usor degetul mijlociu. Las o picatura de sange sa cada pe pagina goala apoi imi pun un plasture. Pe foaie se astern imagini cu elfi care se bucura de liniste cand apar niste oameni si-i distrug, apoi ii arata pe oamenii varcolaci cum sunt ichisi in temnite si apoi sunt omorati sau transformati in varcolaci morti.
Niste femei frumoasa cu pielea palida, probabil vampirite se lupta cu altele la fel de frumoase doar ca au ochii rosii si par de zece ori mai puternice. Acestea le rup gatul dintr-o singura miscare celorlalte si le lasa zacand la pamant. Un vampir-mort sta cu spatele in timp ce ii suge sangele unui om care se zvarcoleste in stransoarea lui. Imaginea se mareste din ce in ce mai mult pana cand vampirul mort isi ridica fata infioratoare, insetata de sange si ma priveste. Inchid cartea si o arunc jos. Incep sa tremur si ma bag in pat invelinduma cu plapuma peste cap. Simt cum lacrimile mi se scurg pe obraz si imi vine sa vomit. Usa de la camera mea se deschide si cineva intra cu pasi apasati. Trebuie sa fie Austin. Ce va zice daca ma vede plangand? Imi sterg repede fata de lacrimi si nasul cu maneca flanelei. Ies din plapuma si il privesc. Ma cerceteaza si zice:
-Ai plans. De ce?
-Am... ăăă... am alunecat la dus si probabil mi-am scrantit o mana,mint eu. Hm, eu zic ca e o minciuna destul de credibila.
Se uita prin camera si vede cartea aruncata in coltul camerei. Se uita la mine si ma prinde de mana la care e degetul acoperit de plasturele imbibat in sange. Ce e drept, ma cam doare.
-Ce? M-am taiat in cutia de la conserva.
Austin ia de pe noptiera lama pe care am foloaito.
-Si cu asta ce e?
-Pai... incep eu sa zic dar el ma intrerupe.
-Nu ma minti tu pe mine. Zi-mi ce ai vazut!
-De ce ma obligi sa fac lucruri pe care nu le vreau sau sa vorbesc de lucruri pe care nu le pot suporta? Intotdeauna esti asa autoritar?
-Oh, Prim. Nu vreau decat sa te ajut. Si nu sunt autoritar. Nu ma cunosti, iar tu esti singura persoana care va afla cum sunt de fapt. Nu ai incredere in mine fiindca abia m-ai cunoscut. Nu te voi intreba ce ai vazut in carte daca nu vrei.
Lacrimile incep sa-mi curga din nou pe obraz. Dau sa ma sterg cu maneca flanelei care e deja uda, cand Austin scoate din buzunarul jaketei lui un servetel si mi-l da.
-Multumesc, zic eu.
Ma intind in pat iar el isi face loc langa mine. Stam toata ziua asa uitandune pe laptopul meu si incercand sa evitam cu tot posibilul discutiile despre carte si celelalte creaturi. Ne-am uitat la filme o zi intreaga. Noaptea am avut un cosmar in care eram din nou urmarita de acel monstru, dar ma trezesc in stransoarea lui Austin care a ramas peste noapte cu mine. Ma simt atat de protejata in bratele lui, dar simt si un fior de frig fiindca el e atat de rece.

Sange rece Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum