Sange rece

Sfarsitul ❌

Sunt trezita de Austin care striga la mine sa ma trezesc.
-Trezeste-te! Fugi la masina.
-De ce? il intreb buimaca de somn.
-Strigoii au aflat unde suntem, vor fi aici in cinci minute.
Sar din pat si alerg afara la masina. Austin vine si el in urma mea. Porneste masina si o luam din loc cu viteza.
-Lenobia? Ce face? intreb.
-Datorita ei am aflat. Un spion de-al strigoilor ne-a vazut masina in fata casei ei.
-De unde au stiut sa ne gaseasca in casa ta din Seattle?
-Chiar nu-mi pot da seama.
Am ramas pe ganduri si de odata imi dau seama de ceva.
-Instalatorul!
-Ce? intreaba Austin.
-Cand ai fost plecat, un instalator a venit sa repare chiuveta, dar e foarte ciudat fiindca nu-l chemase nimeni. Si nici chiuveta nu era stricata.
-Te-a vazut?
-Da. Se uita ciudat la mine.
-Desigur. Louis ce a zis?
-Mi-a facut semn sa plec si...
Austin intoarce brusc si era cat pe ce sa ma lovesc.
-Suntem urmariti, zice.
Mda, m-am cam saturat de asta in ultimul timp. Suntem langa o padure si e usor sa fimi prinsi. Se aud impuscaturi si Austin pierde controlul volanului. Ma trage afara din masina si fugim in padure. Incerc sa alerg mult mai repede, dar a plouat recent si ne cufundam in noroi. Ma impiedic si cad in noroi.
-Du-te! ii spun.
-Nu fara tine.
-Dar vei muri si tu.
Ma ridica si inaintam din nou.
Ne oprim din cauza unor urlete ce vin din spatele nostru.
-Varcolaci-morti, zicem ambii in acelasi timp.
Plecam din nou, desi abea ma mai pot tine pe picioare. Creaturile se aud din ce in ce mai aproape si ma simt atat de obosita incat as putea sa le las sa ma prinda, dar Austin trebuie sa traiasca. Inaintam prin noroi si ne oprim exact la timp inainte sa cadem intr-o prapastie adanca.
-Pana aici ne-a fost, zic eu.
Lacrimile incep sa-mi curga pe obraz. El ma trage mai aproape de el sa ma linisteasca, dar nu functioneaza.
-Sa stii ca te iubesc si din cauza mea o sa mori si tu.
-Nu e vina ta, eu am vrut sa te protejez, dar...
Varcolacii-morti isi fac aparitia inainte ca Austin sa termine fraza. Se indreapta usor inspre noi. Amandoi ne uitam in spate, apoi unul la altul. El imi face semn inspre prapastie si eu incuviintez din cap.
-La trei.
-1...
-2...
-3
Am sarit in acelasi timp cu varcolacii. De acum sunt sigura ca nu voi mai vedea lumina zilei. Timpul scurt pe care l-am petrecut cu Austin a fost cel mai pretios din viata mea.
Acestea au fost ultimele mele ganduri apoi nu-mi mai amintesc nimic.

Sfarsitul VOLUMULUI 1