Sange rece

Mesajul

Cand ma trezesc intind mana catre cealalta partea a patului dar e gol. Austin a plecat. Ma ridic in cot si imi iau laptopul de pe noptiera. Observ ca am un mesaj.
Draga mea Prim, am vazut ce pasiune ai tu pentru citit de cand mi-ai vorbit la petrecere despre autorii si cartile tale favorite, asa ca te invit sa mergem la Biblioteca Veche unde celebra scriitoare Deborah Harknes va tine un discurs despre cartile ei. Daca vrei sa mergi maine dupa scoala.
Matheew S.
Nu stau mult pe ganduri si-i trimit raspuns ca merg. Dar nu pot merge singura cineva trebuie sa ma insoteasca. Sau... poate ca nimeni nu va afla ca plec. Voi pretinde ca sunt la Paylor. Las laptopul si ma ridic din pat. Trag pe mine o pereche de colanti gri cu trandafiri rosii. Ca tot e vorba de trandafiri,vdata viitoare il voi intreba pe Austin de unde are parfumul acela care imi provoaca greata. Apoi imi i-au un hanorac grena pe care scrie numarul 0 1. Ma duc in bucatarie si le gasesc pe bunica si Anne stand la masa. Mananc un bol de ceriale integrale si niste cartofi prajiti cu mozarella, apoi ma duc din nou in camera mea. Adorm, si cand ma tezesc Austin sta pe marginea patului si se uita la mine. Ma ridic in capul oaselor probabil sunt cu fata umflata de la somn fiindca el se rade.
-Trezestete! Azi mergi la mine. Am vorbit cu bunica ta si te lasa sa vii.
Era si timpul sa mai plec si eu de acasa. Imi iau haine de schimb fiindca voi dormi la el si maine plec si la scoala.
Masina neagra a lui Austin asteapta afara. Intre timp afara incepe sa ningă cu fulgi mari. In drum spre casa lui, nineni nu scoate o vorba si incep sa ma simt rusinata. Cand am ajuns ninsoarea se inteteste si intram repede in casa. Acum obsrerv ce casa mare are, doua etaje si probabil are si jos fiindca vad niste scari care coboara.
-Vrei sa zici ca stia singur aici?
-Sigur, zice el.
-Si nu ti-e teama? Nu te simti singur, sau cand afara e furtuna nu-ti doresti sa ai pe cineva care sa fie langa tine?
-Uneori da, dar nu nu mi-e frica pentru ca stiu sa ma apar. Cand parintii mei traiau nu stiam ce inseamna sa te simti singur. Erau intodeauna alaturi de mine, zice el.
Nu mai deschid subiectul despre parintii lui fiindca mi sa pus un nod in gat. Ne ducem in bucatarie unde el scoate din frigider un tort de ciocolata si o farfurie cu paste italiene. Mananc dar observ ca el se uita la mine.
-Tu nu mananci, il intreb?
-Nu mie foame, zice el.
-Atunci nici eu nu mananc.
Ma opresc din mancat si intind farfuria in fata. Austin ofteaza si scoate din frigiter un bol cu fructe de padure. Daca stau bine sa ma gandesc, eu nu l-am vazut niciodata mancand.
-Nu te-am vazut sa mananci, zic.
El lasa bolul pe masa si ma priveste cu o oarecare frustrare.
-Si cred ca stiu de ce, zic eu.
-Atunci spune-mi, zice acesta inghitind in sec, parca fiindui frica sa vorbeasca.
-Esti vegetarian!
-Vad ca ti-ai dat seama in sfarsit, spune acesta zambind. Dar mananc si carne o data pe saptamana.
Baga mana in bolul cu fructe de padure si ia cateva boabe de coacaze.
-Ok, acum putem sa ne uitam la Stapanul Inelelor? Mi-ai promis, ii zic.
Acesta incuviinteaza din cap si strange masa in timp ce eu urc la etajul doi cum mi-a spus el. Deschid usa unei canere intunecate. Aprind becul si descopar ca e plina de armuri vechi, sabii ascutite si pline de praf. Pe un perete se afla un arc auriu si o tolba cu sageti. Le ating si descopar ca sunt singurele lucruri care nu sunt atinse de praf. Austin intra in camera si pare putin deranjat de prezenta mea aici asa ca ies rapid. Ne ducem in camera lui probabil si ne uitam toata dupamiaza la filme. Il privesc in timp ce se uita la o secventa din film, e atat de ciudat dar in acelasi timp dragut. Isi intoarce privirea la mine iar eu ii zambesc apoi imi las capul in jos timid. Seara pe la 10 se starneste o vijelie puternica iar crengile unui copac din apropierea casei se izbesc in geam.
-Ma duc in camera mea, te las sa dormi. Daca ai nevoie de ceva vii la mine. Sunt in camera alaturata.
-Nu! zic eu repede. Adica vroiam sa zic sa nu pleci. Mie imi este teama singura.
Imi musc buza dandu-mi seama cat de fricoasa par in fata lui. Cat de proasta trebuie sa fiu sa zic ca mie frica.
-Pai atunci asa zi, zice el.
Stinge becul si isi face loc in pat langa mine. Adorm in scurt timp. Noaptea sunt trezita de urletul vantului care e infiorator. Apoi simt bratele lui Austin atat de reci stranganduma.
-Mereu esti asa de rece ? Nu ti-e frig?
-Intodeauna, zice el.
Asa ca ma apropii si ma lipesc de el incercand sa-l incalzesc.