Cazane si maturi (seria: E o gluma oare?)

Capitolul 1. Adevărul începe să iasă la iveala

- La mulți ani!
- Cum se zice?: şi toate cele! Se aud glasurile mătuşilor mele la ora două noaptea la mine în cameră.
Azi este ziua mea. Uitasem,iar ele abia aşteptaseră să îmi amintească. Nu sunt tipul de persoana care să îşi urască propria zi de naştere, dar nici care să şi-o adore, pentru că putea sta până târziu şi să dea petreceri. Şi cum să dau eu petreceri cu prietenii mei într-o țară străină lor, în mijlocul verii?
-Da, mătuşa Fio si Audrey, ce s-a întâmplat?
-E ziua ta, asta s-a întâmplat!
-Şi era neaparat să mă sculați noaptea să-mi spuneți asta ca în fiecare an?
-Orele sunt foarte importante, micuța noastră, îşi începuse predica mătuşa Audrey.
-Ştiu, ştiu... Numai că speram să dorm mai mult anul acesta.
-Nici gând!strigară cele două femei deodată. E timpul pentru ceremonia lunii.
Dată jos din pat deodată, am căzut pe podea, dar norocul meu pe o pernă. De când este perna asta aici, iar şi mai important, cum de a apărut tocmai când urma să cad în nas ?! Mă uit la mătuşile mele întrebătoare, iar ele la mine uimite. Prima care vorbeşte este mătuşa Fionna:
-Hai , nu mai sta degeaba. Sus!şi pregăteşte-te pentru ritual, a zis ea după care a ieşit din cameră.
-Fayre, acum ai 16 ani şi ar trebui să iți spunem ceva foarte important. Trebuie să ai grijă. Dar mai întâi , ritualul lunii, a zis cealalta matuşă jucându-se cu suvițele ei de un roşcat şters.
Astfel, rămân singură, încolăcită în cearşafurile şi gândurile mele.
Poate vă întrebați ce este acest ritual al lunii. Păi ... o să încerc să vă explic fără să vă plictesesc: Ritualul lunii este o ceremonie în care îi ,,vorbim" lunii despre cele mai intime si aprige dorințe, rugându-ne acesteia să ni le îndeplinească. Şi fix întotdeuna de ziua mea cade!
Să nu credeți că sunt păgână sau ceva asemănător. Cred doar intr-o entitate unică, unificată si atotcuprinzătoare în acelaşi timp indiferent de numele pe care îl poartă.
Mă scol de pe jos şi mă hotarăsc să păstrez perna. E destul de draguță cu inimioarele de pe dansa. Mă schimb în roba de ceremonie( serios , chiar nu are cu ce să-şi ocupe matuşa Fionna timpul?) şi îmi trec peria prin păr. Gata! Perfecta atât cât pot fi la mijlocul nopții .
Merg pe terasă unde are loc ceremonia şi mă aşez lânga mătuşile mele pe dalele de piatră. Acum începe momentul în care reflectăm la ceea ce ne dorim, căpătând ,, iluminare". Îmi doresc ca următoarea zi să nu am cearcăne, să reuşesc să am rezultate mari la şcoală anul acesta, să pot adormi cât mai repede noaptea asta la loc şi să îmi zică odată mătuşile ce voiau să-mi spună că abia aştept să mă pun din nou în pat... tot îmi repet în minte, când brusc glasul matuşii Audrey se ridică:
-Domnisoara Dupont, sper că nu ai adormit!
-Nu..!doar nu aş fi vrut să insult aceasta practică străveche şi foarte respectată în prezent, am început eu a doua parte cu un ton uşor sarcastic.
- Fayre, nu fi nepoliticiasă!
- Scuze ,scuze ,zic eu uimita de reacția matuşii Fionna , care şi dânsa parea că mai are un pic şi cade din picioarede oboseală.
-Bun , acum ca ritualul lunii se pare că s-a încheiat,eu şi matuşa trebuie să discutăm ceva cu tine.
- Despre ce este vorba?întreb, curiozitatea fiindu-mi stărnită.
- Hai în casă mai întâi şi apoi să începem.
Fremătând de nerăbdare, merg în urma lor. Ajungem în living, unde focul din şemineu mai arde până şi acum, vara, fără un motiv anume.Îmi plimbam privirea de la una la alta,asteptănd ca una să vorbească, dar niciuna că ar fi foarte doritoare să facă acest lucru.