Cazane si maturi (seria: E o gluma oare?)

6.2

Am închis uşa în urma întălnirii cu profesorul şi jur pe viața mea că nu am mai văzut aşa ceva niciodată: un câmp de bătălie era peste tot în camera comuăa. Victime, pernele de pe canapea, stăteau fără vlagă, dându-şi puful pe-afară. Masa şi scaunele fuseseră răsturnate cu susul în jos, din fericire încă intacte, iar într-o mare de frişcă, apă,brânză spray, hărtii, pene din perne şi Dumnezeu mai ştie ce, erau Jer si Danielle încercând să se murdărească cât mai tare unul pe altul.
Tot evenimentul era extrem de amuzant( si sper că la fel de reperabil), dar un lucru lipsea...
Iar căt timp reflectam la asta, aud ceva în spatele meu:
- Muhaaha. Acum te-am prins si eu o sa fiu Rege!!!!! mi-a răcnit Franz în ureche şi a sărit efectiv pe mine, acoperindu-mă cu toate chestiile de pe jos.
-Aaaaahhh!am țipat eu neajutorată.
Poate nu am putere, dar am destul farmec si destulă inteligență ca să câştig acest meci.
Cât timp el se distra de minune vopsindu-mi părul în alb cu frişcă, eu fiind imobilizată, am zis:
-Bine,bine. Cedez. DAR TERMINĂ ODATĂ!! M-am prefăcut cat de bine am putut.
- Nup!a raspuns el vesel. Nu te las să pleci până nu îmi spui un secret.
Frate, ştiam ca nu se va lăsa şi vom ajunge mai mult sau mai puțin la punctul acesta. Si nici după nu mă va lăsa să plec. Numai ca să-şi demonstreze lui înseşi că e mai puternic decât o fată.
- Atunci, apleacă-te,am zis cu un ton cât mai ofticat.
- De ce?
- Dacală e secret, măcar să nu-l audă ceilalți.
Dani si Jer s-au oprit din lupta lor, vizibil curioşi să afle secretul.
Franz s-a aplecat, iar eu l-am sărutat pe obraz. Profitand de confuzia şi uimirea sa, am reuşit să-l dau jos de pe mine şi să mă îndepărtez cât să strig, zâmbind până la urechi:
-Niciodată nu vei învinge adevărata Regina!Muhahha!
Şi deodată mi-am dat seama: trebuia să fiu în mai puțin de două minute în biroul domnului Radsov, iar eu aveam o masca ,,hidratantă" de frişcă pe tot scalpul.
-Oh ,nu! Pe care dintre voi îl cheama Blue?am zis adresându-mă lui Jer si Franz.
Franz a ridicat o mână cu o expresie vinovată.
-Trebuie să mă conduci în mai puțin de minut la biroul profesorului Radsov şi suntem plini cu ...de toate.
- Fay, linişteşte-te! mi-a spus Danielle. Uite !
Puff
Aşa a sunat când cu o mişcare lină a mâinii, şi mimând nişte cuvinte cu buzele,mi-a schimbat atât mie, cât şi lui Franz hainele. Nu mă mai interesa ce purtam, căci eram în lipsă de timp.
-Haide, a zis Franz . Am fost chemat de atâtea ori în biroul profesorului încât mi-au instalat în cameră un lift care mă duce exact acolo. Dar vreau să-ți acoperi ochii.
-Nu e timp de jocuri, Franz.
-Nu accept altfel sa te duc.
-..K. îmi pun mâinile la ochi şi promit să nu mă uit. Mulțumit?
-Aşa şi-aşa. Vino, te conduc eu. O mană , mana lui, m-a prins de umăr şi mă ghida precis spre... nu ştiu spre ce. Nu am privit fiindcă am fost şi vreau să rămân o persoană de cuvânt.
Într-un final , am intrat in lift şi mi-a zis să deschid ochii. Eram într-un lift cu pereți metalici. În timp ce urcam încet, chipul lui Franz începu să se întristeze.
-Ai văzut, nu?
-Nu! Ți-am zis că nu mă uit şi nu m-am uitat deloc.
Nu ştiu ce la convins că spuneam adevărul, dar imediat după vorbele mele,Franz se detensionă şi reveni la normalul său. Eram foarte curioasă în legătură cu ce proteja să nu se afle din camera sa, însă uşile liftului s-au deschis şi am intrat în biroul profesorului.
PHEW, Vai! Au fost primele mele gânduri.